APIA va efectua controale la fermierii care au depus cerere unică pentru a încasa plăți directe pentru pajiști, pentru a constata dacă sunt prezente o serie de buruieni nedorite.

Iată această listă:

Brusture, lipan: Brusturele nu este consumat de animale, iar ciulinii săi se agaţă foarte uşor de blana animalelor, facilitând răspândirea plantei la distanţe mari. Depreciază calitatea lânii, creând probleme mari la prelucrarea acesteia. Planta trebuie distrusă în faza de rozetă, înainte de a emite tulpini, prin stropire cu erbicide sau cu sapa, prin tăiere sub colet.

Scaiete, ciulin: Este o buruiană periculoasă, agresivă, care se dezvoltă rapid, sufocând vegetaţia. Planta trebuie distrusă în faza de rozetă, înainte de a emite tulpini, fie prin stropire cu erbicide, fie cu sapa, prin tăiere sub colet. Dacă au apărut inflorescenţele, acestea trebuie tăiate şi arse, după ce se usucă, întrucât seminţele se răspândesc uşor prin vânt la câţiva kilometri distanţă.

Cucută: Toate părţile plantei, în stare verde sau uscată, sunt toxice pentru animale şi om, având efect paralitic asupra sistemului nervos, putând cauza moartea, prin ingerare. Planta trebuie distrusă cu sapa sau prin stropire cu erbicide.

Scaiul dracului, rostogol: Buruiana nu este consumată de către animale, iar datorită ţepilor, animalele nu pot paşte nici iarba din imediata apropiere. Planta trebuie distrusă cu sapa sau prin stropire cu erbicide. Dacă plantele au ajuns la maturitate, trebuie arse, în acest fel distrugându-se şi seminţele.

­Alior, laptele câinelui: Planta este toxică, atât în stare verde, cât şi uscată. Sucul lăptos din frunze şi tupini provoacă iritaţii grave la contactul cu pielea. Cauzează inflamaţii, însoţite de purgaţii şi sângerări drastice, dacă este consumată de animale. Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.

Feriga de câmp, țolul lupului: Planta conţine substanţe toxice în toate organele plantei, putând provoca moartea animalelor care o consumă. Rizomii sunt rezistenţi la foc, prin urmare, arderea nu constituie un mijloc eficace de combatere a acestei buruieni. Planta trebuie distrusă fie prin stropire cu erbicide, fie periodic, cu sapa, pe măsură ce regenerează.

Măcrișul mărunt, măcrișul iepurelui: Planta este toxică dacă este consumată de animale în cantitate mare, concretizată prin manifestari nervoase, iritaţie gastro-intestinală şi tulburări renale. Cabalinele sunt foarte sensibile, moartea putând surveni la 2-3 ore de la consumul unei cantităţi mari de măcriş. Planta se combate prin stropire cu erbicide sau prin distrugerea, periodică, a rizomului persistent, cu sapa.

Stirigoaie, steregoaie: O plantă foarte toxică pentru animale şi om. Consumarea plantei verzi sau sub formă de fân provoacă intoxicaţii grave cu manifestări digestive, renale, respiratorii, locomotorii și nervoase. Planta se distruge prin stropire cu erbicide sau cu sapa.

Dracilă, holeră, scai tătăresc: Buruiana constituie o problemă din cauza spinilor foarte ascuţiţi cât şi ciulinilor agăţători ce îngreunează tunsul oilor şi depreciază calitatea lânii. Plantele tinere sunt otrăvitoare pentru animale. Se combate prin stropire cu erbicide sau prin tăiere cu sapa, după care trebuie arsă.

Cornac, cornuți, scaietele popii: Plantele tinere sunt toxice, iar fructele se agaţă uşor de blana oilor şi creează probleme la prelucrarea lânii. Se combate prin stropire cu erbicide sau prin tăiere cu sapa, după care trebuie arsă.

Articol apărut în ediția print a Jurnalul de Ilfov, nr.355