Se întâmplă în România: elevii participanţi la Olimpiada la Limba Română în judeţul Prahova au avut de rezolvat un subiect în care trebuiau să-şi imagineze că sunt personajul Luca Străjescu, cel care colecta taxele de la ţărani în romanul ”Moromeţii” şi să redacteze un referat (raport scris) adresat conducerii de partid prin care să denunţe „calitatea de element duşmănos a lui Ilie Moromete”. Incredibil, dar adevărat!

De aceea, m-am hotărât să scriu și eu un denunț public, despre un astfel de element dușmănos. Faptele s-au petrecut în anul 2009. Atunci, eu și un coleg de la ziarul „Romania liberă” ne-am deplasat în județul Teleorman pe urmele averii președintelui de atunci al Consiliului Județean Teleorman, Liviu Dragnea, despre care primiserăm informații că era fabuloasă. Printre multele fotografii ale proprietăților acestuia, cum ar fi cu hanul de la intrarea în Alexandria, sau hotelul „Turris” din Turnu Măgurele, al cărui proprietar, se spunea prin târg, ar fi fost Bombonica Dragnea, ne-am dus să „împozăm” și sediul celebrei companii „Teldrum”. Până aici ne-a fost. Nefericită idee!  Abia apucasem să trag vreo două cadre, că din curtea sediului Teldrum au apărut doi indivizi extrem de vehemenți și amenințători care ne-au cerut socoteală, că cum (sic) ne permitem să fotografiem o proprietate privată? Menționez că mă aflam pe stradă, așadar pe domeniul public, deci nu încălcasem nici măcar cu un milimetru proprietatea respectivă. Deoarece ne-am simțit în pericol ne-am urcat grabnic în mașină și am demarat în trombă. A urmat o urmărire ca-n filmele cu mafioți, pe străzile orașului Alexandria. Am reușit, totuși, să-i pierdem pe drum pe urmăritori și ne-am refugiat în apartamentul părinților colegului meu, care locuiau în oraș. Am mâncat acolo, apoi ne-am hotărât să plecăm către București. Surpriză, ne-a fost imposibil s-o facem pentru că mașina noastră era blocată de autovehiculul care ne urmărise, un  „jipan”, a cărui marcă nu mi-o mai amintesc. Era parcată de-a curmezișul, la câțiva centimetri în spatele autoturismului nostru. Înăuntru nu se afla nimeni. Noroc că al meu coleg, teleormănean de sorginte, îl cunoștea pe comandantul Poliției din oraș, iar sediul instituției era la 100 m de blocul în care locuiau părinții săi. Ne-am deplasat acolo. Comandantul i-a telefonat unui director de la Teldrum, i-a spus că mașina blocată aparținea unor ziariști de la Rl și că ar fi bine să nu iasă un scandal mediatic din acest incident. Apoi, ne-am întors la vehiculul „sechestrat”. Blocajul dispăruse, ca prin minune! Doar pe trotuarul de vizavi, am văzut câțiva indivizi dubioși, „format 4X3”, care ne filau cu atenție, pentru a se convinge dacă plecăm. Ne-am luat tăpășița urgent către București, cu o „codiță” în spatele nostru, până am ieșit din oraș… Tot ce am declarat aici nu este fantezie, s-a întâmplat cu adevărat! În ziua aceea, amândoi am avut sentimentul că suntem undeva prin Sicilia. Susțin și semnez: Andrei Dumitru.

P.S. Sper să iau nota 10 la Olimpiada de delațiuni!

P.P.S.  Articolul cu averea lui Dragnea n-a mai apărut in România liberă, deoarece colegul meu nici nu l-a mai scris de teamă că părinții săi vor avea „probleme” în „Republica Alexandria”, unde „oamenii lui Dragnea” taie și spânzură.