@ Nu trebuie să faci lucruri extraordinare pentru a-ți apropia sufletul de Dumnezeu
Trăim zile în care aproape totul se întâmplă pe fugă. Ne trezim cu gândul la ceea ce avem de făcut, plecăm spre serviciu, avem grijă de copii, răspundem la telefoane, rezolvăm probleme, alergăm după cumpărături și ajungem seara acasă atât de obosiți, încât nu mai avem putere nici să ne întrebăm cum ne este sufletul.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 824, ediția print
Și totuși, printre toate aceste lucruri, există câteva gesturi mici pe care le putem face în fiecare zi pentru liniștea interioară. Nu cer bani, nu cer cunoștințe teologice și nici mult timp. Cer doar puțină atenție și dorința de a nu lăsa sufletul să treacă prin zi fără Dumnezeu. Mântuitorul Iisus Hristos nu ne-a cerut să facem lucruri spectaculoase pentru a ne apropia de El. Ne-a învățat, înainte de toate, iubirea, iertarea, rugăciunea, milostenia și grija față de aproapele nostru. Iată șapte lucruri simple de la care putem începe.
- Începe ziua cu o rugăciune, chiar dacă ai doar un minut
Înainte să deschizi telefonul, să verifici mesajele și să te gândești la tot ce ai de făcut, încearcă să-ți faci un minut pentru Dumnezeu. Nu trebuie să spui multe cuvinte. Poți spune ”Doamne, ajută-mă!”, ”Doamne, ocrotește-i pe cei dragi ai mei!” sau pur și simplu ”Îți mulțumesc pentru această zi”. Important este să-ți amintești, încă de la începutul zilei, că nu ești singur. Mântuitorul ne spune: ”Fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15, 5) O rugăciune scurtă, spusă din inimă, poate fi începutul unei zile trăite altfel.
- Nu răspunde imediat atunci când ești rănit
Cu toții avem momente în care cineva ne vorbește urât, ne nedreptățește sau spune ceva care ne doare. Primul impuls este să răspundem. Și, de multe ori, răspundem mai aspru decât am fi vrut. În astfel de clipe, încearcă să faci un lucru simplu: oprește-te câteva secunde. Respiră. Taci. Dacă este nevoie, pleacă pentru câteva minute din acel loc. Nu toate cuvintele care ne vin în minte trebuie și rostite. Mântuitorul spune: ”Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.” (Matei 5, 9) Pacea poate să înceapă cu o propoziție pe care alegem să nu o spunem.
- Spune ”mulțumesc” mai des
Ne obișnuim atât de repede cu lucrurile bune din viața noastră, încât ajungem să le considerăm firești. Familia, sănătatea, o casă, pâinea de pe masă, un prieten, un om care ne-a întins mâna într-un moment greu, o zi în care ne-am trezit și am putut să o luăm de la capăt. Seara, înainte de culcare, încearcă să găsești măcar trei lucruri pentru care să-I mulțumești lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: ”Mulțumiți pentru toate.” (1 Tesaloniceni 5, 18) Recunoștința nu schimbă întotdeauna ceea ce ni se întâmplă. Dar poate schimba felul în care privim ceea ce ni se întâmplă.
- Fă un bine fără să aștepți nimic în schimb
Poate fi ceva foarte simplu. Sună un om singur. Ajută un vecin. Ține ușa pentru cineva. Du o sacoșă unui bătrân. Întreabă un coleg dacă are nevoie de ajutor. Dă un telefon unui om despre care știi că trece printr-o perioadă grea. Și, mai ales, fă binele fără să aștepți să fii lăudat pentru el. Mântuitorul spune: ”Să nu știe stânga ta ce face dreapta ta.” (Matei 6, 3) Un bine făcut în liniște poate avea o valoare pe care nu o vom afla niciodată.
- Încearcă să ierți
Iertarea nu înseamnă că spui că ceea ce ți s-a făcut nu a fost dureros. Nu înseamnă nici că trebuie să accepți din nou în viața ta un om care îți face rău. Înseamnă să nu lași supărarea să-ți ocupe sufletul pentru totdeauna. Poate că nu poți ierta într-o singură zi. Poate că ai nevoie de timp. Dar poți începe prin a spune în rugăciune: ”Doamne, ajută-mă să pot ierta”. Mântuitorul ne-a lăsat un cuvânt pe care îl rostim adesea, dar pe care nu este întotdeauna ușor să-l trăim: ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” (Matei 6, 12) Primul pas spre iertare este să recunoaștem că încă ne doare.
- Oprește-te câteva minute din alergarea zilei
Nu avem nevoie întotdeauna de ore întregi pentru a ne aduna gândurile. Poate fi de ajuns să stai câteva minute în liniște. Să lași telefonul deoparte. Să nu vorbești cu nimeni. Să spui o rugăciune. Să citești câteva versete din Evanghelie. Mântuitorul Însuși Se retrăgea în locuri liniștite pentru rugăciune. Evanghelia ne spune că ”El Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga.” (Luca 5, 16) Dacă Hristos Și-a făcut timp pentru rugăciune, cu atât mai mult avem nevoie și noi de câteva minute în care să ne desprindem de zgomotul lumii.
- Înainte de culcare, întreabă-te: ”Cum am fost astăzi cu oamenii?”
Nu cât ai muncit. Nu câte lucruri ai rezolvat. Nu câte mesaje ai trimis. Ci cum ai fost cu oamenii. Ai ridicat vocea la cineva? Ai răspuns nedrept? Ai trecut pe lângă un om care avea nevoie de ajutor? Ai spus o vorbă bună? Ai făcut pe cineva să zâmbească? Ai cerut iertare când ai greșit? Seara este un moment bun pentru a privi cu sinceritate spre ziua care a trecut. Iar dacă ai greșit, nu înseamnă că totul este pierdut. Poți începe din nou mâine. Mântuitorul ne spune: ”Nu judecați, ca să nu fiți judecați.” (Matei 7, 1) Așadar, înainte de a-i judeca pe ceilalți, avem nevoie să ne privim puțin pe noi înșine. Și, un lucru extrem de important… Nu încerca să le faci pe toate perfect. Credința nu este un concurs și viața creștină nu înseamnă să nu mai greșești niciodată. Înseamnă să încerci, să cazi și să te ridici, să ceri iertare, să ierți, să te rogi și să nu renunți la bine doar pentru că uneori îți este greu. Începe cu un singur lucru. Mâine dimineață, spune o rugăciune înainte de a-ți începe ziua. Poimâine, poate vei reuși să nu răspunzi unei vorbe grele cu o altă vorbă grea. Apoi vei face un bine în tăcere. Și, încet-încet, fără să-ți dai seama, lucrurile mici vor începe să schimbe felul în care îți trăiești zilele. Pentru că liniștea sufletului nu vine întotdeauna după ce dispar toate problemele. Ea poate începe atunci când, în mijlocul lor, ne amintim să ne întoarcem privirea către Dumnezeu.
