Marele poet Mihai Eminescu a fost comemorat ieri, 15 ianuarie, la mormântul său de la cimitirul Bellu, din București, cu prilejul împlinirii celor 173 de ani de la nașterea sa. Slujba a fost oficiată de un ales sobor de preoți și diaconi, condus de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

”Ori de câte ori ne aflăm în preajma mormântului marelui poet Mihai Eminescu sau în orice alt loc, în ţară sau dincolo de graniţă, ne gândim în mod special la cel care a reuşit să-i unească pe români, la Mihai Eminescu. Fie că este ziua lui de naştere, fie că este ziua morţii, ne aducem aminte de trăirile înalte, de vibrațiile, credința, întrebările și marele ideal pe care le‑a avut Eminescu. De aceea, printre cele mai frumoase evocări ale scriitorilor, cele mai frumoase versuri şi cântări ni-l aduc mai aproape.
În multe locuri din ţară şi de dincolo de hotare, acolo unde sunt comunităţi de români, am văzut aproape în fiecare publicaţie un articol, o poezie, un gând închinat lui Eminescu.
Eminescu ne adună în aceste zile şi, de aceea, cea mai înaltă formă de cinstire a lui rămâne rugăciunea. Dincolo de cuvinte, discursuri, materiale scrise, de tot ceea ce întâlnim acum, nimic nu este mai important decât rugăciunea, rugăciunea însă în stare de evlavie”, le-a spus Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, celor prezenți la slujba de pomenire a marelui poet.
Tot ieri, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi a oficiat o slujbă de pomenire a poetului național la Catedrala Patriarhală.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a evidențiat dragostea pe care o avea poetul nepereche pentru credința ortodoxă și pentru Biserică.
”Mihai Eminescu a venerat Biserica, atât ca lăcaș de închinăciune, cât și ca instituție, întrucât el a numit Biserica neamului, Biserica Ortodoxă, mamă spirituală a poporului român. Aceste cuvinte îl definesc pe un om care a studiat mult și care a înțeles sensul istoriei, al unei zbuciumate istorii pe care el, cu întregul neam din care provine, a simțit‑o cu o vibrație greu de egalat. De aceea, Biserica îi este recunoscătoare. Aflându-ne în această Catedrală Patriarhală, este bine să amintim că întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, i‑a închinat lui Eminescu cea dintâi teză elaborată, susținută ca teză de doctorat la Universitatea Regală din Budapesta, care vorbește despre viața și opera poetului nepereche.
Nu putem uita că Mihai Eminescu avea în biblioteca personală mai multe ediţii ale Sfintei Scripturi, printre care şi ediţii vechi. Făcea referire la anumite ediţii ale Sfintei Scripturi, aşa cum era şi Sfânta Scriptură de la Blaj, tipărită la sfârşitul veacului al 18-lea.
Mihai Eminescu aprecia foarte mult scrierile vechi ale marilor ierarhi care au fost şi ctitori de limbă românească, nu doar ctitori de mănăstiri şi biserici.
Mai mult decât atât, s-a descoperit, din însemnările pe anumite manuscrise, că cerceta opera unor Sfinţi Părinţi. A făcut adeseori referire la scrierile despre viaţa sfinţilor, cercetând anumite ediţii”, a spus Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, după slujba de comemorare săvârșită la Catedrala Patriarhală.
Foto: Basilica.ro