Deși drumul până la Siliștea Snagovului îți creează numai probleme (noroc că nu e aglomerat) datorită asfaltului foarte denivelat și cu gropi, odată ajuns în sat, su-părarea îți trece când vezi de-o parte și de alta a drumului case de oameni gospodari. Ne-am oprit la o poartă și am îndrăznit să batem.
Rep.: – Bună ziua. Am văzut că aveți marfă frumoasă. E producție proprie? Roșiile le aveți la 2 lei, vinetele la 1 leu, ardeii capia sunt 3,5 lei, usturoiul, 12 lei kilogra-mul, iar dovlecelul 1 leu bucata. Sunt prețuri bune.
Aveți la vânzare și roșii cherry. Pe ce suprafață cultivați legumele?
Florian Popa: – Solarele le am pe 1.000 de mp și sunt cultivate cu roșii, câteva fire de castraveți, ardei capia și gogoșari.
Rep.: – Aveți și culturi neprotejate?
F. P.: – Doar niște vinete. Le-am lăsat așa că acum 2 ani, în iarnă, am fost plecat mai mult timp de acasă și mi s-au stricat toate din cauza zăpezii mari.
Rep.: – Cum v-a venit ideea să vă faceți legumicultor? Nu ar fi fost mai comod să aveți un serviciu? Să scăpați de munca asta atât de asiduă, de dimineața până sea-ra?
F.P.: – E foarte simplu. Vine o vreme când nu-ți mai găsești așa de ușor serviciu și dacă stai la curte și ai ceva teren e păcat să nu te apuci de legumicultură. În plus, ai satisfacția muncii tale. Fără muncă oricum nu obții nimic. Nimeni nu vine să-ți dea. Trebuie să muncești.
Rep.: – Cum este producția de roșii anul acesta față de cea de anul trecut?
F.P.: – E cam la fel. Și anul trecut am mers bine ca producție, dar anul acesta parcă prețurile au fost mai bune. Anul trecut, prețurile la roșii au fost dezastru. Era 10 lei un bax de 25 de kilograme… mai puțin decât un cartuș de țigări. Anul ăsta a fost mulțumitor prețul. La început am dat roșiile cu 1,30 lei și am ridicat apoi prețul la 1,8 lei.
Rep.: – Câte kilograme de roșii ați vândut anul ăsta, cu aproximație?
F.P.: – Cam 800 kg, până într-o tonă. Am 5 solare cu dimensiuni între 100 și 300 mp. Într un solar de 100 mp intră cam 500 de fire.
Rep.: – Ce fel de roșii cultivați?
F.P.: – Roșii franțuzești. Le-am avut anul trecut și le-am pus și anul ăsta. La anul nu mai pot să le iau, pentru că mi le a dat o firmă, ca probe și nu au denumire, ci doar un cod. Ca să le mai pun, ar trebui să caut caut firma și să vorbesc cu ei, să le zic că vreau să cumpăr.
Rep.: – Ce alte roșii ați mai cultivat?
F.P.: – Păi am avut Balkan, bulgărești și cele românești, Pontica, dar știți cum e românul, ar vrea să mănânce și roșie bună, dar să fie și frumoasă și aspectuoasă. Celelalte roșii sunt bune de dus la en gross. Rezistă o săptămână, pe când o roșie românească nu mai are aspect, dar e mult mai gustoasă.
Rep.: – A fost un an bun pentru roșii? Cum v-ați descurcat cu dăunătorii? Câțiva gospodari s au plâns că producția de anul acesta a fost mult mai mică decât cea de anul trecut.
F.P.: – Păi și la mine e cam la fel. Acolo unde s-a spart folia și au pătruns razele soarelui, cultura e mai uscată, arată urât. Dacă le stropești și ai grijă de ele, n-ai treabă. Multă lume zice că le a stropit, că le-a îngrijit. Nu e chiar așa. Și îngrijirea asta se face cu cap. Depinde foarte mult și cu ce le stropești și când le stropești…
Rep.: – Ce insecticid folosiți?
F.P.: – Sunt mai multe, costă mult și trebuie folosite la timp. Altfel, degeaba dai. Dacă a apucat viermele să intre în roșie, nu-l mai scoți de-acolo cu niciun insecticid. Trebuie să rupi roșia și să o arunci, altfel le îmbolnăvește și pe celelalte. Totuși, asta e soluția – stropire cu insecticid.
Rep.: – Despre vinete ce ne puteți spune?
F.P.: – Vinete, doar 500 – 600 de fire am, dar scot pe an cam 800 de kg.
Rep.: – Ce înseamnă ca investiție pe an toate solarele pe care le aveți aici?
F.P.: – Cam jumătate, de exemplu, dacă scot 100 de milioane, cam 50 de milioane ar fi investiția și 50% profitul. Asta în condițiile în care te ocupi de ele așa cum trebuie.
Rep.: – Ce înseamnă, pentru un om ca dvs., neobișnuit cu munca în seră, un astfel de job? Că bănuiesc că mai aveți alte treburi în gospodărie.
F.P.: – Foarte multă muncă. De dimineață până seara nu te plictisești. Mă trezesc dimineața la 5.30 și mai intru în casă doar seara, cand se întunecă. Eventual, și după aceea. Că dacă e de lucru în seră până mai târziu, mai aprindem și un bec.
Rep.: – Ce sistem de irigare folosiți?
F.P.: – Am instalație de picurare, asta mă ajută foarte mult și am folie neagră pusă deasupra, ca să mai protejeze de soare, ține și umiditatea în sol.
Rep.: – Văd că unele roșii sunt acoperite cu o folie…
F.P.: – Da. E agril. Normal, ar fi trebuit să pun pânză de umbrire, dar e foarte scumpă, m ar fi costat 700 de lei pentru un solar ca ăsta, de 300 mp. Așa că am pre-ferat să pun agril deasupra. Agrilul, primăvara, îl folosesc pentru umbrire, se pune deasupra, protejează. De exemplu, când pun salata, acopăr cu folie și sub ea sunt cu 2-3 grade mai mult. Se reține căldura acolo.
Rep.: – Sunteți mulțumit de producție, per total?
F.P.: – Nu pot să mă vait. Nu e nici cine știe ce ca venit, dar nici nu se moare de foame. Oricum e mult mai bine decât dacă aveam un serviciu prost plătit. Eu zic că merită să faci o investiție ca asta și să poți trăi din munca ta.
Rep.: – Munciți, munciți, dar producția este mai mare decât consumul. Unde vă vindeți marfa, în piețe, în en-gross-uri?
F.P.: – Nu am atât de multă marfă ca să merg în piață. În general, o vând aici, la poartă și ce rămâne o duc la en gross-ul de legume și fructe, la Pucheni, în Praho-va. Dar asta nu se întâmplă foarte des.
Rep.: – Prețurile practicate de dvs. se aliniază la cele din piețe?
F.P.: – Nu, nici vorbă. Păi n-aș mai vinde. Prefer să păstrez un preț din care să fiu și eu mulțumit, dar și cumpărătorul.
