Interviu cu ministrul Educației,  ­Ecaterina ­Andronescu

R: Bună ziua, doamna ministru. Un nou an școlar, o nouă șansă…

E.A.: Bună ziua și dumneavoastră, și vecinilor noștri din județul Ilfov. Mă bucur că, acum la început de nou an educațional, vă pot da și vești bune despre ce se va întampla în mediul rural. Nu doar în Ilfov, ci în toată țara. Pentru că educația este una pentru toți, indiferent de mediul în care se desfășoară. Și bacalaureatul tehnolo-gic, pentru care am insistat atât, este într-adevăr o soluție atât pentru absolvenții de liceu care doresc să profeseze, cât și pentru angajatorii care au nevoie de tineri calificați. Învățământul teh­nologic se va dovedi o adevărată șansă pen­tru ei, după ce societatea economică românească se va fi săturat de absolvenți de studii super-ioare, care continuă să îngroașe rândul șomerilor. 

R: Totuși, rezultatele ultimei evaluări și ale examenului de bacalaureat nu au dat rezultate încurajatoare…

E.A.: Da, aveți dreptate. Și – din păcate – Ilfovul este într-o situație dezastruoasă. Dar și la nivel național, din cei 56.000 de absolvenți ai clasei a VIII-a care nu au luat notă de trecere la evaluare, peste 37.000 au fost din mediul rural. Tocmai aici este problema; multe dintre cadrele didactice de la țară provin din rândul suplinitori-lor. Din datele pe care le am în acest moment, sunt aproximativ 40.000, la nivel național! Nu este posibil să facem diferențierea între  școala de la oraș și cea din mediul rural! Pentru că peste tot sunt copii care-și doresc să învețe, și părinți care doresc să-i vadă realizați… 

R: Și totuși, și în Ilfov trebuie să facem carte…

E.A.: În acest județ care înconjoară Capitala există mult mai multe oportunități educa­țio­nale, decât la prima vedere. Din păcate, nu au fost exploatate cum trebuie. Există foarte mulți an­gajatori în căutare de personal calificat. Or, ei sunt nevoiți să-l caute în București. Dar puțini locuitori ai Capitalei sunt dispuși să facă naveta. De aceea, cererea pe piața de muncă – și aici nu mă refer doar la Ilfov, ci la întreaga țară – trebuie coroborată cu specializările cerute de angajatorii locali. Ilfovul nu este doar o oază de en gros-uri de legume și fructe, de vile și de cartiere exclusiviste, ci și o întreagă rețea industrială, chiar dacă multe dintre fabricile de stat de aici nu mai există. Legat de aceste „dispariții”, prin privatizare, au dispărut și multe dintre atelierele și laboratoarele  școlare din județ, și care se aflau în incinta respectivelor unități industriale. De aceea, angajatorii care vor dori să-și specializeze viitorii absolvenți de liceu vor trebui să-i accepte încă de la început în spațiile proprii de cercetare, dacă își doresc salariați formați exact pe specificul firmei.   

R: În ce masură în­vățământul tehnologic re­­prezintă o soluție pentru cei care nu-și doresc să meargă la facultate?

E.A.: Este singura lor opor­tunitate, dacă nu-și doresc o carieră generată de învățământul superior. La întâlnirea  pe care am avut-o cu reprezentanții ad­minstrațiilor ­locale, la sfârșitul săptămânii trecute, am discutat despre orientarea învă­ță­mântului tehnologic spre specificul cererii de pe piața muncii locale. Mai mult, am solicitat reprezentanților edu­caționali  să aibă o legătură strânsă cu angajatorii locali, tocmai pentru a putea stabili necesarul de persoane calificate în domeniile în care au nevo-ie de personal. După cum am stabilit împreună, în maximum două luni vom ști cuantumul de personal calificat necesar în toate județele tării, pe mediul rural. Și atunci ne vom putea ­orienta spre un număr real de liceeni care să absolve o specializare în care au reale șanse de angajare, și nu să îngroașe rândul șomerilor.

R: Dacă ar fi să ne referim strict la județul Ilfov, care sunt problemele învățământului de aici?

E.A.: Vedeți dumneavoastră, Ilfovul este o zonă a contrastelor; locuitori cu posibilități financiare deosebite, proveniți din mediul de afaceri bu­cureștean, se înveci-nează cu pensionari agricoli, cu doar câteva sute de lei pensie. Pentru tinerii ilfoveni, Capitala este în continuare o atracție deși poate nu întotdeauna ar fi cazul… Ori-cum, familiile cu bani își trimit copiii la studii în București. Cele cu posibilități materia­le mai scăzute preferă să-i vadă la liceele tehnologice din județ, pentru că nu-și permit naveta. Dar în Ilfov calitatea actului educațional nu este deloc așa de bună pe cât ar fi normal. Am identificat două mari probleme: numărul mare de suplinitori care predau în județ, și lipsa unei monitorizări continue a procesului de învățământ, de către  Inspectoratul  Șco­­lar Județean. Pentru că situația dezastruoasă  de la examenele naționale de absolvență nu este doar de ieri, de azi… Și când spun „monitorizare continuă”, nu  mă refer doar la notele de la teze sau examene. Ci și la o urmărire atentă a prezenței profesorilor și a elevilor, la cursuri. De aici pleacă neajunsurile. Dar asta nu prea s-a întâmplat… Vina este exclusiv a celor de la ISJ, pentru această lipsă de monitorizare.

R: Ce ar putea face administrațiile locale pentru o mai bună calitate a învățământului de aici?

E.A.: Prima grijă a primarilor ar trebui să fie cea legată de personalul didactic. Există destule uni­tăți de învățământ reabilitate, dar în ele predau mulți suplinitori, după cum v-am mai spus. Ilfovul este pe primul loc în topul județelor cu profesori navetiști. Care vin din Capitală, cu gândul că odată și-odată vor scăpa de acest drum istovitor până la locul de muncă. Primăriile i ar putea ajuta pe profesorii care într ade­văr doresc să predea în localitățile respective, ofe­rindu-le spa­­ții locative adecva-te, cu o chirie modică, tocmai pentru a-i scuti de na­vetă. Astfel, i-ar putea „lega de glie”, ca să zic așa. Odată stabiliți în localitate, după câțiva ani acei profesori nu se vor mai gândi să plece ci să și facă meseria cât mai bine, acolo unde au fost ajutați și încurajați de autoritățile locale.

 R: Acum, la început de nou mandat ministerial și de an școlar, ce sperați?

E.A.: Ce sper? Să pot recupera stagnarea din Educație, pe care a produs-o domnul Funeriu – nu privesc înapoi cu mânie, să știți! – și să văd învățământul românesc că revine pe podiumul european, după ani buni de lipsă.

Au consemnat:

Sorin Iordache

Cătălin Folea