“Cancelarul de fier” Otto von Bismarck, unificatorul Germaniei de la 1871 şi făuritorul celui de-al doilea Reich (al doilea imperiu) german, a pus bazele, între anii1883-1889, primelor forme de protecţie socială pentru lucrători. În acea perioadă, s-au adoptat Legea asigurărilor de boală a muncitorilor (1883), apoi Legea asigurărilor de accidente de muncă (1884) şi Legea cu privire la asigurarea de invaliditate si bătrâneţe (1889).
Reforma sistemului de pensii de stat în România a început în 2003. După toate prognozele, pensia de stat, aşa cum este aplicată azi, va fi tot mai anemică, până la cvasidispariţie. Şi aceleaşi prognoze, dau sistemul de pensii private ca fiind singura variantă viabilă, pentru a suplini o parte din pierderea la pensia de stat, care sigur se va întâmpla în anii viitori.
Pilonii pe care se vor sprijini pensiile românilor
Pilonul 1 de pensii este obligatoriu pentru toţi angajaţii, fiind reprezentat de CAS (Contribuţia pentru Asigurări Sociale), care acum este de 10,5% lunar din salariul brut.
Oricum, pensiile de azi sunt subnutrite, dar problema cea mai mare va fi atunci când vor ajunge la vârsta pensionării cei născuţi în 1967 şi în anii următori. Aceştia sunt ”decreţeii”, care au calitatea de a fi foarte mulţi, raportat la generaţiile anterioare. Cităm din cursdeguvernare.ro: ”Decrețeii sunt copiii născuți începând din vara lui 1967, când rata fertilității în România a explodat de la 1,9 la 3,7 copii/femeie, în urma politicii de interzicere a avorturilor. După Decretul 770/1966, în perioada iulie-octombrie 1967, numărul nașterilor a fost de trei ori mai mare decât în perioada ianuarie-mai a aceluiaşi an. Curba s-a menținut ascendentă, cu un maxim în 1967-1968, și a scăzut în următorii ani, până în 1972, la o rată a fertilității de 2,5 copii/femeie. În 1990, abolirea decretului 770 s-a tradus printr-un număr record de avorturi – peste un milion, în numai un an. În următorii 20 de ani, rata fertilității a scăzut la 1,3-1,1 copii născuți de o femeie. În 2030-2032, vor ieși brusc la pensie circa trei milioane de copii născuți între 1967-1972. În acei ani, România va avea, potrivit prognozelor, 19 milioane de locuitori, din care peste 10 milioane vor fi bătrâni”.
Pensionarea decreţeilor va începe, conform estimărilor actuale, în anul 2030, şi desigur, va continua în anii următori. Ei vor primi pensiile de stat din contribuţiile la CAS ale celor care vor munci atunci. Doar că… peste ani, vor fi prea puţini cei ce contribuie cu bani la fondul de pensii şi vor fi prea mulţi cei ce vor trebui să primească pensii din aceşti bani. Prognoza pesimistă pentru anul 2030 şi următorii este că pensia de stat medie va fi doar un sfert din salariul mediu de atunci, în timp ce prognoza optimistă spune că pensia medie de stat va fi de o treime din salariul mediu. Dacă raportăm la salariul mediu net de azi, de circa 1.550 lei, asta ar însemna că pensia medie va fi între 390 şi 510 lei. În momentul de faţă, pensia medie netă de asigurări sociale de stat reprezintă 48,5% din salariul mediu net pe economie.
Îmbătrânirea populaţiei României este accentuată, în timp ce numărul de angajaţi corect, adică plătitori de CAS, este în continuă descreştere.
Pilonul 2 de pensii este administrat privat, funcţionând din 2008. El este obligatoriu pentru cei în vârstă de până la 35 ani, şi opţional pentru cei între 35-45 ani. Din cei 10,5 % care merg spre CAS din pilonul 1, procentul de 2 % se duce la pilonul 2 (procentul creşte anual cu 0,5%, până se va ajunge la 6% în 2016, iar la pilonul 1 vor rămâne 4,5 % pentru pensiile de stat). Toţi cei care au aderat la Pilonul 2 trebuie să primească acasă anual, prin poştă, situaţia fondurilor proprii, cu banii viraţi de stat în contul lor.
Pilonul 3 de pensii funcţionează din 2007 şi este facultativ. Poate contribui fie angajatul, fie angajatorul, fie amândoi. Contribuţia se poate face la mai mult de un fond. Cel care aderă la Pilonul 3 poate depune lunar minim 45 lei, dar nu mai mult de 15% din salariul brut. Virarea banilor se face direct de angajator, odată cu plata celorlalte contribuţii. Angajatorul nu plăteşte contribuţii pentru valoarea pensiei facultative pe care o oferă angajatului (CAS, CASS, şomaj, risc şi accidente, garantare creanţe salariale, concedii şi indemnizaţii). Un mare avantaj este reprezentat de faptul că cel care a aderat la Pilonul 3, beneficiază de o deducere de 400 euro pe an, astfel: pentru angajat – din baza de calcul a impozitului pe venit, şi/sau pentru angajator – din baza de calcul a impozitului pe profit. Banii strânşi în contul celui care a aderat la acest pilon vor fi la dispoziţia sa de la data împlinirii vârstei de 60 ani (faţă de 63 ani la femei şi 65 la bărbaţi, cum este în cazul pensiei de stat). Un alt mare avantaj este faptul că, în caz de deces, banii strânşi revin moştenitorilor legali. Înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, banii pot fi luaţi în cazul părăsirii definitive a ţării sau în cazul incapacităţii totale de muncă.
Pilonul 4 de pensii este facultativ, reprezentând o asigurare de viaţă cu componentă de pensie. Are o parte ca la CASCO, pentru protecţie în caz de accident, deces, invaliditate, spitalizare, intervenţii chirurgicale etc, şi o altă parte, care este investită de societatea de asigurări, cu un anumit randament, în funcţie de alegere: titluri de stat, bonuri de tezaur, bursă, piaţă de capital. În general, sumele strânse la acest pilon ca urmare a investirii banilor, au dat randamente mai bune decât în cazul depozitelor bancare.
Un ultim aspect extrem de important: sumele strânse în contul angajatului, în urma aderării sale la Pilonul 2, Pilonul 3 sau Pilonul 4 de pensii, sunt garantate de stat. Aceasta înseamnă că banii nu se pierd în cazuri extreme, cum ar fi falimentul sau altele.
Atenție!
Este greșită ideea că banii pe care îi dă angajatul pentru CAS, în toţi anii cât lucrează, se strâng undeva într-un fond, de unde i se vor da înapoi atunci când va ieși la pensie; banii cu care contribuie la CAS angajaţii de azi, se duc în plata pensiilor actuale, urmând ca atunci când angajatul de azi va ieși la pensie, lui să îi fie plătită pensia din CAS-ul pe care îl vor da angajaţii de atunci.
Primele legi de protecţie socială din România
1895 – Legea minelor. Legalizarea primelor norme de asistenţă socială
În 1895, a fost adoptată legea minelor, care a instituit introducerea asigurării sociale obligatorii pentru minerii şi muncitorii din industria petrolieră, prin instituţionalizarea dreptului la pensie şi a dreptului la o indemizaţie în cazul accidentelor de muncă.
Legea a dispus înfiinţarea unei case de ajutor şi a unei case de pensii, ale căror fonduri erau realizate prin contribuţia egală a patronilor şi muncitorilor.
1902 – Legea Missir – pentru organizarea meseriilor
Legea Missir pentru organizarea meseriilor a dispus, printre altele, înfiinţarea unui sistem de asigurări sociale pentru meseriaşi, pe baze corporatiste.
Legea a completat procesul de instituţionalizare a asigurărilor sociale la o nouă categorie socială – meseriaşii.
1915 – Legea Neniţescu – pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor muncitoreşti.
Legea a instituit principiul asigurării obligatorii pentru accidente, boli şi bătrâneţe a tuturor salariaţilor care făceau parte din corporaţii. Legea a fost apreciată, la vremea respectivă, ca una dintre cele mai moderne legi europene în domeniu.
