Călin Popescu Tăriceanu este președintele Senatului României. Adică cel de-al doilea om în stat, după președintele Iohannis. Zilele trecute, Călin Popescu Tăriceanu a lansat un atac incalificabil la adresa Justiției din România. El a folosit site-ul Parlamentului pentru a face un apel către colegii săi să refuze să se mai pronunțe în vreun fel asupra cererilor venite de la DNA. Al doilea om în stat încalcă separația puterilor în stat, încalcă legea, mai exact art. 271 Cod Penal privitor la obstrucționarea Justiției, pentru a împiedica DNA să facă curățenie printre politicienii corupți. El afirmă că Laura Codruța Kovesi este unealta unor forțe oculte care acționează pentru eliminarea unor adversari politici (ai cui, pentru Dumnezeu?), dând exemplu apariția unor dosare de corupție taman în prag de alegeri. Pasămite, „cineva” își anihilează mișelnic adversarii politici pentru a sprijini anumite forțe politice să câștige viitoarele alegeri. Aserțiunea dlui. Tăriceanu nu prea stă în picioare, pentru că nu mi s-a părut că DNA ar fi nepărtinitor. Dimpotrivă. Dosarele de corupție privesc, de-a valma, reprezentanți ai întregului spectru politic. Altceva dorește dl. Tăriceanu. El vrea desființarea acestui organism pentru ca adunăturile de găști și clanuri mafiote care sunt partidele politice din România să-și poată vedea nestingherite de treburi necurate și să burdușească până la nesimțire buzunarele membrilor lor cu bani furați din averea publică. Și cam asta se întrevede din atacurile concertate asupra Codruței Kovesi și a instituției pe care o conduce din partea tocmai a acelora care sunt anchetați pentru corupție. Este limpede ca lumina zilei că asistăm la o bătălie crâncenă între cancerul societății care este corupția din România și „bisturiul” care vrea să extirpe această tumoare malignă. Iar aceste demersuri ale celor luați la bani mărunți, la propriu, de procurorii anticorupție sunt cu atât mai grave cu cât ele vin din partea unor oameni aflați în vârful ierarhiei statului. Și nu pot să nu fac din nou referire la acțiunea justiției italiene, denumită „mani pulite”, din anii ’90, când 5.000 de reprezentanți ai clasei politice și ai administrației locale au fost anchetați și condamnați pentru corupție. Nu țin minte ca oameni de stat italieni să fi acuzat că această operațiune urmărește „anihilarea(?!)” adversarilor politici, cum pretinde dl. Tăriceanu. Care dorește să transforme România într-un Vest Sălbatic în care să domnească Legea junglei și nimeni să nu dea socoteală pentru fărădelegile comise? Vrea ca, după atâția ani, cei care au avut pâinea și cuțitul și și-au făcut de cap și au furat de-au stins în această țară, să nu mai răspundă pentru faptele lor, prin care au spoliat o națiune întreagă? Bag seamă că da! În aceste condiții, însă, sunt de părere că un astfel de specimen politic ar trebui eliminat pe vecie din viața publică. Este de apreciat, în acest context, și gestul membrilor ALDE din organizația de tineret a acestei formațiuni politice, care și-au anunțat demisia ca urmare a demersurilor președintelui Senatului.
