Inevitabilul s-a produs! Cele două apendice ale PSD s-au contopit într‑unul singur. Păsărica liberal-reformatoare și balanța PUR-conservatoare și-au dat, una aripa și cealaltă brațul, pentru a-și uni destinele pe vecie, devenind, așa cum spun unii, a treia forță politică a României. Eu, unul, i-aș zice – a treia țeapă. Și, pentru că această țeapă, pardon, forță, trebuia să poarte un nume, ea s-a botezat ALDE, întocmai ca grupul liberal democrat cu același nume, din Parlamentul European. Original, nu? Se pare că, după atâta contopire, alde Călin și alde Daniel (Constantin, nu Preafericitul) nu s-au săturat și vor acum să se contopească, până la confuzie, cu alde ALDE european. Și, iată cum, pupilul politic al lui Voiculescu, Felix, cum îl cunosc mai bine prietenii săi de breaslă, îi dă tutorelui său lovitura de grație și îi dizolvă creația umanist-conservatoare în zeama liberal-reformatoare a întâiului motociclist al țării. Mă rog, pagubă-n ciuperci! Și așa, PC-ul nu era mare sculă de partid ci, mai degrabă o căpușă oportunistă, care s-a aliat, de-a lungul a aproape unui sfert de veac, cu cine îi oferea oarece sinecuri politice. O soluție imorală, grație fondatorului său, cum bine a caracterizat-o Băsescu, dar care, de-a lungul timpului, a știut să dea din coate sau să se ploconească mieros pentru a obține oareșce firimituri de la masa puterii.
Revenind la contopire, să vedem ce soi de forță politică ar putea deveni alde ALDE. Deocamdată, noul partid nu este altceva decât o remorcă la căruța pesedistă. Sau, ca să fim în ton cu președintele Senatului, un ataș, la motocicleta social democrată. Pentru că eu nu întrevăd în această forță politică, cum le place lui alde Călin și alde Daniel s-o numească, o alternativă la forțele politice deja existente. Mai mult, ALDE va fi veșnic valetul de serviciu al PSD, care, pentru un oscior zvârlit de la masa stăpânului, va renunța la orice scrupule pentru a-i face pe plac seniorului.
Mărturisesc că mi s-a umplut posteriorul de lacrimi auzind declarațiile sforăitoare ale lui alde Tăriceanu, cu ocazia fuziunii liberal-conservatoare. Spune ‘mnealui că nu face politică de dragul politicii ci doar pentru că ține la prosperitatea țărișoarei lui. Parcă am mai auzit asta la inegalabilul Nae Cațavencu?! Că vrea o țară în care indivizii să se bucure de „totală libertate” (să fure, în continuare, pesemne!). Și, parafrazându-l, parcă, pe celebrul personal caragialesc, alde Călin zice cam așa: „Să luptăm împotriva corupției, primesc, dar să nu fie abuzuri și excese împotriva bieților corupți!”. Și „lovituri de stat” date de procurorii anticorupție, Căline, aș adăuga eu.
În fine, cel ce se bucură cel mai tare de pe urma acestei fuziuni este operatul nației, autoexilat la Stambul, care, spune el, salută proaspăta căsnicie politică, „care va uni forţa liberalilor cu echilibrul conservatorilor”. Aferim, bre, cum le spui mata, nu le mai zice nimeni!
Așadar, ce va urma? Aldiștii sunt convinși că au acum forța necesară să se bată, de la egal la egal, cu PSD și PNL. Cum frate, vreți să mușcați mâna care v-a hrănit? Eu nu cred. E doar retorică PURă, provocată de beția împerecherii liberalo-conservatoare. Singurul care va da măsura acestei îmbârligări politice va fi electoratul, care, cred eu, nu mai este atât de ușor de dus de nas. Zât!
