Impresionantă graba și febrilitatea cu care cele două partide, PNL și PDL, au refăcut, cel puțin formal, defuncta lor alianță „Dreptate și Adevăr”. Mai ales că Antonescu declara, în aprilie 2014, că, „există lucruri care trebuie purtate o singură dată, și la nivelul lenjeriei, și la nivelul alianței”. Între timp, cu mintea românului de pe urmă și sub presiunea ofensivei PSD-UNPR-PC, foștii aliați au ajuns la concluzia că trebuie să reînnoade vechile legături. Ba mai mult, se vorbește chiar de o fuziune, cel mai probabil după alegerile prezidențiale, din noiembrie, deși muți declară că aceasta va avea loc mult mai devreme, ceea ce eu nu cred. Mișcarea, consider eu, este necesară, dar nu trebuie să se oprească aici. Ea ar trebui să cuprindă toată Dreapta, pentru a contracara tendințele PSD de a se transforma în partid-stat. Foarte ciudată mi se pare, însă, atitudinea președintelui Băsescu, care privește cu o expectativă suspectă toată această agitație. Nici PMP nu pare să fie interesat de o eventuală aliere cu cei doi actori de pe scena politică. Pupilul președintelui, probabil sfătuit de părintele-creator, se mulțumește cu poziția de simplu spectator. Oare ce-o mai aștepta bătrânul lup de mare?… Probabil fuziunea celor două forțe politice, care după cum spuneam, mie mi se pare foarte spinoasă.
Așadar, revenind la mult trâmbițata fuziune, aceasta apare, cel puțin în momentul de față, ca greu de înfăptuit. Propunerea PNL ca aceasta să se petreacă „prin comasare”, nu pare să stârnească entuziasmul liderilor PDL, partid care, în acest caz va dispărea, „fagocitat” de PNL. Pe de altă parte, dacă în urma fuziunii liberalii vor modifica denumirea partidului, vor apărea multe probleme din partea membrilor marcanți ai PNL, care deja se agită, speriați că, după 139 de ani de istorie, denumirea partidului ar putea dispărea de pe scena politică. Acest lucru va produce scindări serioase în rândul PNL, care vor pune soarta acestuia și a eventualei fuziuni, sub semnul întrebării.
O altă problemă spinoasă care trebuie rezolvată este cea a candidatului la președinție. Deocamdată, PNL flutură o posibilă candidatură la prezidențiale a lui Klaus Iohannis, dar nici PDL n-ar vrea să renunțe la Cătălin Predoiu, urmând ca, în turul II, să fie susținut candidatul cel mai bine plasat. Asta, dacă va mai exista turul II… În aceste condiții, nu văd posibilă o fuziune, până în alegerile pentru Cotroceni. Iar dacă alianța care va funcționa, „de facto”, probabil, dar nu „de jure” va pierde aceste alegeri, nu cred că fuziunea va mai avea loc, Dreapta sucombând, iremediabil, în „ghearele” Golemului PSD. Un scenariu sumbru, dar deloc imposibil.
