Balul pensionarilor – un cadou unic și binemeritat

La Buftea

La invitaţia lui Gheorghe Pistol, 550 de pensionari din Buftea s-au sărbătorit miercuri, 1 octombrie, în sala Regina Maria a Palatului Știrbey,  timp de 6 ore la balul organizat în onoarea lor de Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice.  Șase ore de emoţie şi bună dispoziţie, un adevărat exemplu pentru generaţiile următoare.

Covorul roşu şi amintirea

Primiţi cu tot onorul şi respectul datorat, pe covor roşu şi cupe de şampanie, pensionarii din Buftea s-au fotografiat alături de cel care le-a oferit petrecerea de ziua lor, Gheorghe Pistol, iar şedinţa foto din holul sălii Regina Maria  a durat aproape două ore, dar a fost un chin frumos, pentru a lăsa invitaţilor o amintire de la petrecere. Iar acele două ore au fost un prilej minunat pentru a observa că o rochie oarecare devine regală de-a dreptul, datorită persoanei care o poartă.

 «Vă iubesc !», sau discurs din suflet pentru suflet

Semnalul de începere a petrecerii a fost dat, evident, de cel care i-a invitat pe pensionarii bufteni să petreacă. Iar Gheorghe Pistol le-a spus: «Mă bucur să vă revăd şi în acest an, cu sănătate şi cu bine. Este ziua dumneavoastră, pentru care trebuie să vă mulţumim şi să vă apreciem pentru ceea ce aţi făcut pentru oraşul Buftea. Sincer vă spun, că fără ajutorul şi efortul dvs., oraşul acesta nu ar fi unde este. Avem nevoie în continuare de sprijinul şi înţelepciunea dumneavoastră, de experienţa profesională şi de viaţă. Dumneavoastră, pensionarii de astăzi, sunteţi părinţii noştri care prin trudă şi sacrificii v-aţi făcut datoria faţă de ţară. Consider că un om nu poate fi împlinit dacă nu-şi respectă părinţii, nu-şi respectă ţara. Vă transmit sincerele mele sentimente de respect şi preţuire, vă mulţumesc pentru întreaga dvs. activitate, vă mulţumesc pentru modul în care aţi avut grijă de educaţia generaţiilor, vă respect inteligenţa cu care aţi tratat evenimentele din această perioadă şi sunt convins că vom lua decizii bune împreună. Sunt alături de dvs. aşa ca întotdeauna, şi vreau ca astăzi să vă distraţi din plin, căci o meritaţi. Sănătate dvs. şi celor de acasă şi nu ezit să vă spun şi astăzi, ca de fiecare dată, că sunteţi generaţia de vârstă dragă mie şi că vă iubesc. La mulţi ani!». 

De la Fun: Totul este muzica, sau muzica este totul

Ionuţ Neacşu (clape şi vocal), Radu Ionuţ (Mielu, vocal şi distracţie), Dan Şipoteanu (Şarpe,  vocal şi distracţie), Veran Zorilă (Veny, saxofon & clarinet) şi Tony Moldovan (vocal şi percuţie), adică membrii trupei «De la Fun», au fost, pentru a nu ştiu câta oară, la Buftea, responsabili cu programul artistic al unei petreceri. Iubiţi şi ceruţi  întotdeauna atunci când se lansează întrebarea «pe cine să invităm să cânte?»,  datorită programului artistic cu momente latino, gipsy sau tradiţionale, cei 5 membri ai trupei au creat şi de această dată câteva ore de bucurie supremă, la care invitaţii au răspuns cântând odată cu trupa şi prinzându-se în hore, sârbe, tangouri, slow-uri, merengue sau gipsy. Muzica de peste Prut  a fost şi ea prezentă în repertoriu prin «Ce seară minunată», lansată de Ion Suruceanu, dar şi «Nunta de flori» a lui Ştefan Hruşcă sau «Cântec pentru prieteni» a trupei Compact. Simţind publicul, De la Fun a creat un moment patriotic mai mult decât emoţionant, început cu «Cântec despre Bucovina», din repertoriul lui Grigore Leşe, «Noi suntem români», din repertoriul lui Nicolae Furdui Iancu, «Treceţi batalioane române Carpaţii», din repertoriul naţional. Superb momentul, cu toată lumea cântând în picioare şi aplaudând  şi sper ca bucuria pe care cei din trupa «De la Fun» le-au făcut-o sărbătoriţilor zilei, timp de câteva ore, să li se întoarcă însutit, înmiit. Şi nu vorbesc de bani, căci aceia care cântă exclusiv  din vârful buzelor şi pentru plată, se simt imediat şi oamenii îi ocolesc. Din fericire, «De la Fun» sunt altfel!

Ionuţ Dolănescu, surpriza serii

Adus cu mari eforturi de Gheorghe Pistol tocmai de la Târgu Jiu, Ionuţ Dolănescu a fost şi el nevoit să se urce pe un scaun ca să poată cânta, căci pensionarii l-au « ascuns » sub dragostea lor şi dorinţa de a se fotografia cu artistul. A cântat neuitând să-şi menţioneze părinţii şi să le cinstească astfel memoria şi eforturile şi, bineînţeles, cea mai cerută piesă a fost «Casa părintească nu se vinde», pe versurile lui Grigore Vieru şi lansată de Ion Dolănescu. Trei sferturi de oră de muzică şi dans, prelungite cu o mini sesiune foto, o surpriză foarte, dar foarte bine ţinută secretă de Gherghe Pistol.

Tortul aniversar

Petrecerea privată prilejuită de Ziua internaţională a Persoanelor Vârstnice s-a încheiat dulce, cu tortul imens şi tradiţionalul «La mulţi ani», cântat din nou de toată lumea, pentru toată lumea.

Cei care nu au mai putut sta până la sfârşitul petrecerii au fost conduşi acasă cu maşina lui Gheorghe Pistol, iar cei care au prins şi finalul au fost reconduşi de la Palatul Ştirbey cu autobuzele. 

Serviciu ireproşabil!

Conduşi apoi la mese, în funcţie de cartierul în care locuiesc – Centru, Studio, Flămânzeni – invitaţii lui Gheorghe Pistol au avut parte, din nou, de un serviciu ireproşabil din partea personalului sălii Regina Maria. Iar Vasile Gurguţă, şeful de eveniment, mi-a povestit că în dimineaţa petrecerii, la şedinţă, toţi ospătarii au fost special instruiţi pentru a acorda pensionarilor acelaşi serviciu plin de bunăvoinţă şi respect, ca şi când la mese ar fi fost invitaţi mai marii lumii. Pentru ca, odată cu terminarea petrecerii, o nouă şedinţă să aibă loc, pentru analiza serviciului. Iar dansul ospătarilor printre mese, privirile de îndrumare dintre Vasile şi echipa lui, ordinele date elegant din mişcări scurte ale mâinilor, conform unui anumit cod specific meseriei, au fost, în sine, un mic show pe care l-am observat cu plăcere. Şi pentru că la masa unde eram, un tânăr pe nume Vasiloiu a fost responsabil, îi mulţumim!

Unde inteligenţă nu e, echipă nu e

Echipa strâns unită la lucru, pe care Gheorghe Pistol  a reuşit s-o creeze de la orele 8 la 16, a fost prezentă voluntar, după terminarea programului de lucru de la locul de muncă, pentru a-i fi alături la organizarea Balului pensionarilor.  Şi nimeni nu-i poate împiedica pe nişte oameni care lucrează bine în timpul orelor de program să se ajute între ei în timpul lor liber. Să-ţi fie pe plac oamenii cu care munceşti şi pe care nu-i poţi alege, e o reuşită de inteligenţă şi bun manageriat, care se aplică atât lui Vasile Gurguţă cât şi lui Gheorghe Pistol. Fiecare dintre voluntarii prezenţi la Sala Regina Maria a făcut o bucurie unui pensionar, începând de la primire, conducere către mese şi până la plecare. 

Invitaţii cei frumoşi şi voioşia lor de neuitat

Cu părul nins, mai cu bastoane, mai fără, pensionarii bufteni s-au adunat grupuri, grupuri, încă de la orele 15, unii, atât de nerăbdători erau să petreacă. Cu ridurile şi cele mai bune haine scoase din dulap, cu voioşie şi fiecare cu măcar 40 de ani de trezit ba la 4, ba la 5, ba la 6 dimineaţa, cu nepoţii pe care i-au dus sau îi duc la şcoală sau grădi, cu nevoi, necazuri şi bucurii, au venit să uite de «bătrâneţea haine grele». Am văzut cupluri care încă se mai ţin de mână, sau în braţe, cupluri care încă mai dansează tango, bunici frumoase şi bunei puşi pe glume, mai tineri decât mulţi dintre tineri. Ştiau versurile de la «Gaşca mea», s-au prins în «Dansul Pinguinului» şi în tunelul de la «Cotton-Eyed Joe», pentru a se regăsi apoi la «Braşoveanca» şi la sârba lui Dolănescu. Nu e prima oară când vârstnicii ne arată cât de bine şi frumos ştiu a se şi distra. Tot dragul şi tot respectul!