Așa cum am prevăzut, acum un an și ceva, alianța liberalo-social democrată este pe punctul de a se rupe. Struțocămila trage să moară. Era de așteptat, având în vedere cum s-a născut rodul acestei împreunări monstruoase. Scopul, de la bun început, era acela de a zdrobi hidra îngrozitoare care este Traian Băsescu și nicidecum vreo apropiere ideologică, sau de doctrină.
Mai trebuie subliniat un fapt. USL a funcționat, de la bun început, doar la „centru”, în timp ce la nivel local, colaborarea „a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire”, vorba lui Nae Cațavencu. Cu excepția, poate, a scrutinului de la parlamentare, când mașinăriile de vot din teritoriu au funcționat ca unse, de ne-am trezit cu o majoritate ca în vremurile de tristă amintire. A urmat o perioadă de miere, care s-a întins aproape o jumătate de an, în care cei doi concubini au făcut pe dracu-n patru să-l demită pe Băsescu. Modul în care au eșuat în întreprinderea lor este lamentabil. În ciuda eforturilor depuse de Dragnea, Marinarul a rămas neclintit la Cotroceni. Ei, și de pe-atunci au cam început frecușurile în Uniune.
În ultima perioadă, însă, confruntările au atins apogeul. Demisia celor patru miniștri PNL a inflamat conflictul la maxim. Mai ales că, între timp, „viclean copil de casă”, PSD-ul și-a făcut o altă jucărie, numită USD, deși această alianță reprezintă o încălcare flagrantă a protocolului. Prin această mișcare, PSD-ul trimite un semnal clar PNL-ului că, de fapt, este a cincea roată la căruță și că dacă nu ascultă de vizitiu, ar putea fi trimis, fără remușcări, în opoziție. Deși se prefac, mieroși, că nu doresc ruperea Uniunii și dau vina pe inflexibilitatea partenerilor de coaliție, în culise își freacă satisfăcuți mâinile și așteaptă, cu nerăbdare, să ia în primire întregul ciolan al guvernării.
Însă, dacă stai să chibzuiești de unde a pornit toată tărășenia, îți dai seama că, de fapt, PSD și Ponta se tem că un politician cu aura lui Klaus Iohannis ar putea accede la funcția de vicepremier. Prestigiul primarului din Sibiu l-ar putea eclipsa pe Micul Titulescu, iar o comparație între cei doi i-ar fi net favorabilă neamțului. Astfel, refuzându-i postul de vicepremier lui Iohannis, pesediștii împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: pe de o parte, scapă de o concurența periculoasă pentru Ponta, iar pe de altă parte îi obligă pe peneliști să treacă în opoziție,
arătându-i cu degetul că ei sunt de vină pentru ruperea alianței. Și, dacă mă gândesc bine, mai există și un al treilea câștig. USD este liber să propună pentru prezidențiale un candidat propriu, pentru că li se cam urâse de Crin pe care, oricum, baronii pesediști îl acceptaseră cam în silă. Lucru pe care l-a simțit și Antonescu, care a declarat că nu mai crede în susținerea PSD, acum USD, la prezidențiale. Până una, alta PSD este, aș spune, un partid bigam, adică are curul în două luntrii, USL și USD. Dar ce mai contează o literă?
Ce-ar mai fi de spus? PNL și-a făcut-o cu mâna lui.
În altă ordine de idei, aș vrea să vă atrag atenția, din nou, asupra motivului disputei. Cele două partide nu se ceartă din cauza unor principii, idei, proiecte, legi necesare pentru bunul mers al treburilor țării. Nu ei se ceartă pentru ce le-a fost mai drag politicienilor în ultimul sfert de veac. Ciolanul.
