“A fi împreună e un început. A rămâne împreună e un progres.

A lucra împreună e un succes”                                                                                                                   (Henry Ford)

Nimic complicat. Şi vizibil, cu ochiul liber. Cernica îşi dezvoltă potenţialul unei localităţi moderne. Priorităţi ? Destule. Au contur şi culori. Primele semne? Cele de şantier, în peisajul ştiut al zidurilor roşii (la cărămidă). Numai pe la colţuri, răsareau mustăţile de fier din „umerii” viitorilor stâlpi de rezistenţă, din beton. Ca fundaţia, gri. Când am ajuns acolo, arşiţa topea aerul, mişcându-l undeva, departe. Albăstrui. Bătea şi în forfota obişnuită a muncitorilor. Pe salopetele lor se lipise culoarea prafului. În alte locuri, alte semne ale creşterii. Acolo unde treburile au fost terminate. Tot recent. La fel, culorile au vorbit, primele. Adică, un bej proaspăt al şcolilor, ca noi, cu acoperişuri brun închis. În spatele uneia, străluceau şlefuite metalic, în ape, conducte şi hornuri uriaşe. Argintii. În dreapta alteia, un parc romantic, cu pomi, alei şi bănci – o picătură de Cişmigiu. Mult verde. Vară aurie,  la Cernica.

Totuşi, să fim rezonabili. Codul de culori e doar o primă etichetă. Bun. Şi mai departe? Ce e cu oamenii locului? Ce au ales şi pe cine? Cum se descurcă? Ce anume îi deosebeşte de alţii? Sau, ce îi aseamănă? Cum se gândesc să facă, atunci când vor să facă? Cum sunt copiii lor? Ce învaţă? Cine îi învaţă? Care le sunt ţintele? Pe ce pune preţ acum comunitatea lor? Dar pentru viitor? 

Cu argumente precise

Gata cu poezia şi figurile de stil! Răspunsurile la întrebările de mai sus se vor desprinde, din tot ce va urma.

De aici încolo, vor curge concret informaţii, date, cifre, nume, termene contractuale etc. Cu explicarea precisă a locurilor, unde fiecare culoare amintită reprezintă o realizare importantă pentru locuitorii din Cernica. Asta, alături de întâietăţile refacerii drumurilor, asfaltări, canalizare şi alte urgenţe de finaţare ale unor programe de dezvoltare locală.

Prioritatea zilei? Copiii şi educaţia lor

E semnul recomandat de realitatea momentului, pe care l-am întâlnit şi urmat acolo. Al locurilor unde grija faţă generaţiile tinere domină prezentul, la capitolul atenţiei concrete, migăloase faţă de destinul copiilor comunităţii. Fie că e vorba despre Cernica, ori despre satul ei – Tânganu. Mentalitatea competiţiei educative, suportul material al resurselor importante alocate şi eliminarea abandonului şcolar asigură calitatea unui învăţământ cu efecte pozitive, pe termen lung.  La fel, asigurarea celor mai bune condiţii de studiu, moderne, sunt obiective care au adunat eforturile primarului Gelu Apostol şi administraţiei locale, în reuşita acestor demersuri. 

Se construieşte o grădiniţă cu orar prelungit

E primul loc, „la roşu”, amintit la începutul acestor pagini. Iar str. Cloşca, nr. 4, va deveni o adresă nouă în peisajul urbanistic al comunei. Aici, la sfârşitul lui martie din acest an a început construcţia unei grădiniţe cu orar prelungit. Lucrările sunt prevăzute să dureze timp de 24 de luni. Clădirea, are – la parter şi etaj – încăperi pentru şase grupe de copii. Dintre ele, patru sunt destinate unui program normal de funcţionare şi două pentru cel prelungit. Grădiniţa e dotată cu sală de mese, o bucătărie proprie, spaţii de depozitare şi administrative. Ansamblul va cuprinde şi amenajarea unei platforme de joacă, dotată cu echipamentele necesare. Valoarea investiţiei a fost estimată la 2.080.000 lei.

 Ing. Alexandru Vasile, şeful punctului de lucru a afirmat: „Sigur, vom respecta termenul de dare în folosinţă a grădiniţei. Acum, suntem o echipă de opt oameni: dulgheri, zidari, fierari-betonişti. La ce lucrăm? Muncim la turnări de betoane, la cofrajul stâlpilor de susţinere, la zidăria şi compartimentarea încăperilor”, a precizat el.

În clasele şcolii, nu numai elevi

E vorba despre un  întreg ansamblu al lucrărilor de dezvoltare, modernizare şi dotare, pentru Şcoala gimnazială nr.1, din Cernica. Programul, finanţat cu bani europeni a avut o valoare de 5,3 milioane de lei, dintre care 1,2 milioane de lei a fost contribuţia din bugetul Consiliului Local. Lucrările s-au încheiat în aşa fel încât, anul şcolar 2014-2015 s-a desfăşurat în cu totul alte condiţii de studiu, mult superioare celor de până atunci.

Şi pentru că elevii sunt în  vacanţă – între alte activităţi – aici se ţin cursuri de calificare profesională, cofinanţate de UE, pentru persoanele care îşi doresc un loc nou, de muncă. Aşa am întâlnit un grup de femei – unele însoţite de copiii lor – din cele 26 înscrise pentru dobândirea atestatelor de lucrătoare calificate, în industria alimentară.

O şcoală, încă o dată pe cât a fost

Primarul Gelu Apos­tol a afirmat: „Şcoala e construită în 1975. Înainte, funcţionam cu numai 8 săli de clasă. Acum, e una dintre cele mai solide şi sigure construcţii pe care o avem, datorită lucrărilor de consolidare. Apoi, celelalte amenajări şi extinderea ei au dus la dublarea spaţiilor de studiu. Avem laboratoare şi cabinete dotate modern cu computere, instalaţii de proiecţie, centru de documentare şi informare, laboratoare nou utilate, o cancelarie încăpătoare şi altele. A devenit acum un model pentru multe şcoli din judeţ.

Iar din septembrie, în săli de clasă, laboratoare şi în minunata ei sală de sport se vor întoarce la studiu aproape 450 de elevi”, a conchis el.  

Argintiul unei instalaţii noi, speciale

Sportul şi dobândirea atitudinii de campion sunt pentru primar un lucru esenţial. Mândria lui? Noua sală de sport cu dotări deosebite, de ultimă oră. De la terenul cu o pardoseală specială – acoperită cu membrane sintetice elastice şi şapă nerigidă – până la vestiare separate pentru elevi (băieţi sau fete) şi profesori, grupuri sanitare, spaţii pentru depozitarea materialelor sportive. Apoi sunt finisajele interioare specifice, dar deosebite prin calitatea, funcţionalitatea şi estetica lor.  

Iar absolut extraordinar rămâne “sistemul termic de încălzire prin pardoseală şi instalaţia de aer condiţionat, pentru această sală de sport. În oricare moment al anului – în oricare condiţii atmosferice de afară, iarna sau pe căldură – copiii îşi pot desfăşura în voie aici programele de educaţie fizică, sau confruntările în meciuri, pe echipe”, a precizat cu satisfacţie, Gelu Apostol.      

Andreea, campioana naţională la gimnastică

“Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare”, spunea maarele boxer profesionist Muhammad Ali, declarat “Sportivul Secolului XX”.

Că e aşa o demonstrează micuţa noastră campioană naţională a gimnasticii, Andreea Ramona Tudor. Are numai 11 ani. Trece în clasa a V-a. E în echipa CS Dinamo.

Dar ce caută ea în paginile despre faptele şi spiritul celor din Cernica? Pur şi simplu, pentru că e o fiică a locului. Locuieşte şi creşte în satul Tânganu, aparţinător de Cernica. Andreea e ocrotită şi susţinută peste poate de părinţii ei, absolut remarcabili. Tatăl ei e şofer, pe TIR. Lucrează în Italia.

Mama ei însă, Aurelia, s-a sacrificat până la ultima picătură de vlagă şi a cheltuit cel din urmă bănuţ. Naveta zilnică, inclusiv sâmbăta la CS Dinamo, din Bucureşti le-a acaparat ei şi fiicei campioane naţionale – tot timpul, le-a secat uneori de puteri şi de bani.  Şi-au plătit ani de zile transportul în comun spre Capitală, zi de zi, la antrenamentele copilei din Tânganu. O fac şi astăzi.      

Echipa protectoare a Andreei

Talentul înnăscut al micuţei gimnaste şi continuitatea antrenamentelor au dus-o la câştigarea a două titluri naţionale, medaliate cu aur, la bârnă şi la paralele. În 2013 şi respectiv, anul trecut – la Campionatele de la Buzău.

Învăţătoarea campioanei, Lenuţa Badea susţine că, prin tenacitatea, cuminţenia şi rezultatele şcolare – Andreea „ne-a dat tuturor o lecţie de viaţă. Tăria sufletească şi talentul se află din belşug în acest copil extraordinar”.  

Melania Muntean e directoarea Şcolii gimnaziale, din Tânganu. Cariera ei pedagogică e prodigioasă. E profesoară de mate, are două masterate: în matematică şi management educaţional, plus alte postuniversitare. Ele și căldura ei umană i-au dat forţa de convingere, pentru ca primăria din Cernica să-i poată acorda Andreei o bursă lunară, de performanţă. Iar primarul şi Consiliul Local au alcătuit o nouă rubrică în bugetul comunei Cernica, pentru Andreea.

 

Acum, vă rog, recitiţi cugetarea lui Henry Ford, din fruntea acestor pagini. E cel mai nimerit final.