Acasă Actualitate Colindătorii vi-L aduc în case pe Dumnezeu Cel Adevărat

Colindătorii vi-L aduc în case pe Dumnezeu Cel Adevărat

16/12/2014

Sculați-vă gazde mari, sculați-vă români plugari!

Se aude sunetul Crăciunului. An de an, marea sărbătoare este vestită mai întâi de preoți și apoi de cetele de colindători. Fără micii îngerași, care umblă din casă-n casă, din seara Ajunului și aduc glorie Pruncului Sfânt, Crăciunul nu ar fi complet. Nu ar mai exista atmosfera unică, de poveste, care amplifică trăirea religioasă a sărbătorii creștine.

E vremea colindelor! Să ne curățim și să ne împodobim casele! Mai mult decât oricând, să dăruim căldură sufletească, iubire, pace și bucurie deplină tuturor celor care ne înconjoară, ne trec pragul casei și ne aduc mai aproape de tradiții, de momentul sfânt! Acum, în săptămâna frumoasă care precede ziua magică a Crăciunului, să lăsăm grijile deoparte, gândurile care ne-au apăsat tot anul, să ne curățim și să ne îmbogățim spiritual cu toate virtuțile, ca să-L întâmpinăm pe Împăratul lumii, pe Hristos, Fiul Domnului, cu inima pură, cu laude și veselie.

„Hristos Se Naște. Măriți-L!“

Parte a folclorului religios, colindele ne mișcă inimile. Prin minunatele creații populare păstrate cu sfințenie din cele mai vechi timpuri, colindătorii ne aduc vestea cea bună, vestea Nașterii Mântuitorului, mult așteptată de întreaga omenire.

„Hristos Se Naște/ Măriți-L!/, Hristos din ceruri/, Întâmpinați-L!/, Hristos pe pământ/, Înălțați-vă!“

Este una din numeroasele cântări religioase care ne reamintesc limpede, că în ziua de 25 decembrie, se deschid porțile Raiului făcând loc Fiului Domnului, Cel minunat, să vină pe pământ. Un moment puternic încărcat spiritual, în care trebuie să ne îndreptăm privile spre slava lui Dumnezeu. În seara Ajunului, cerurile se deschid. Căci „așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său, Unul-Născut, pentru ca oricine crede întru Dânsul să nu piară, ci să aibă viață veșnică“ (Ioan III, 16; Ioan IV, 9). Haideți să ne bucurăm de toate aceste zile frumoase care preced sărbătoarea sufletelor, să le trăim duhovnicește. Să ducem mai departe bucuria sfântă, înălțătoare, a Nașterii Copilului lui Dumnezeu, Cel care, cu prețul vieții Lui, ne-a redat șansa de a fi izbăviți de păcate și de a avea viață veșnică. La ceas de sărbătoare, să aducem laudă, mărire și mulțumire Bunului Dumnezeu, pentru binecuvântările revărsate asupra noastră.

Cetele de colindători aduc eternitatea…

Prin originea și prin vechimea lor, colindele sunt mărturii fără asemănare și au o valoare spirituală de neprețuit. Cetele de colindători cântând, strigând și hăuind, ni-L aduc în case pe Dumnezeu Cel Adevărat din Dumnezeu Adevărat. Prin cântecele lor, colindătorii invocă binele asupra casei și a celor ce gospodăresc în locuința respectivă. Ei sacralizează spațiul în care intră, pentru a glorifica Nașterea Pruncului Sfânt din Preacurata Fecioară Maria și a adresa gânduri bune gazdelor primitoare. Iar urările lor de bine sunt auzite și răsplătite prin puterea divină. Cântările lor îi îmbogățesc pe cei ce se lasă colindați, cu sănătate și bunăstare. În urma lor, rămâne liberă calea către armonie în familie, înțelegere, puritate, pace și liniște sufletească. Colindătorii aduc cu ei eternitatea și dragostea veșnică a lui Dumnezeu pentru noi oamenii.

…și induc sentimentul celei mai adânci credințe și înțelegeri

Gingașele imnuri de preamărire a lui Hristos și a Maicii Sale, Sfânta Sfintelor, ne aduc mai aproape de divinitate și de spiritul Crăciunului. Ne introduc în atmosfera sinceră a sărbătorii și ne induc sentimentul celei mai adânci credințe, înțelegeri și trăiri a minunii înfăptuite în noaptea sfântă a Crăciunului, sub luceafărul de argint al liniștii, al păcii și al iubirii divine. Ele sunt ca un cordon protector, care consolidează legătura omului cu Dumnezeu.

„Colindele, icoane vechi în altarul spiritual al Bisericii“

Deși multe lucruri din lumea aceasta au pierit în negura timpului, ori au suferit transformări majore, colindele tradiționale românești, au rămas autentice. Prin frumusețea lor stilistică, prin farmecul lor arhaic, acestea s-au păstrat cu sfințenie din moși strămoși. Sunt vii, nealterate de suflul vieții moderne și împodobesc sufletele creștinilor cu cele mai nobile virtuți. Așa au fost din totdeauna, sunt și vor fi, pentru că sunt transmise cu drag, din generație în generație de clerici și de toți acei români care-și iubesc și cinstesc obiceiurile și care trăiesc cu dreaptă credință, în cuvântul și cu dragoste de Dumnezeu. Așa cum le numesc slujitorii Domnului din lăcașele de cult, „colindele rămân icoane vechi în altarul spiritual al Bisericii Ortodoxe Române“. Să le primim cu drag, cu inimile deschise, la anul și a mulți ani!

Colinde de Crăciun

O, ce veste minunată!

În Betleem ni s-arată,

Astăzi s-a născut,

Cel făr‘ de-nceput,

Cum au zis prorocii.

Că la Betleem Maria,

Săvârşind călătoria,

Într-un mic sălaş,

Lângă-acel oraş,

A născut pe Mesia.

Pe Fiul în al Său nume,