Pentru a înțelege mai bine subiectul pe care îl vom aborda în acest articol, este necesar să definim, într-un mod simplu, pe înțelesul tuturor, termenul de biserică, din punct de vedere teologic.
Știm că Biserica a fost întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos. Aceasta este singura păstrătoarea fidelă a întregii învățături dumnezeiești și, de aceea, Sfântul Apostol Pavel spune că Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este (Efeseni 5, 23).
Ea are, întotdeauna, harul Sfântului Duh, dar Îl cere încontinuu, ca să îl aibă din belșug și, din această cauză, Biserica devine locul în care Cerul se unește în chip tainic cu pământul.
În Biserică îl găsiți pe Dumnezeu
Biserica are patru mari calități lăsate ei de Hristos: este una, sfântă, sobornicească și apostolească (așa cum mărturisim în Simbolul credinței – Crezul). Este una pentru că Unul este Creatorul ei, este sfântă pentru că are Sfântul Duh înăuntrul ei, este sobornicească, pentru că se adresează tuturor oamenilor și este apostolească, pentru că Sfinții Apostoli au fost primii martori care au dus mai departe Cuvântul Mântuitorului și sunt cei mai de seamă membri ai ei. Biserica este considerată de credincioși ca fiind Casa lui Dumnezeu, pentru că aici Îl găsim neîncetat pe Mântuitorul care ne cheamă pe toți: veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28).
Sufletul trebuie să primească pâinea cerească
Venirea noastră la biserică devine pelerinajul nostru, personal, la Izvorul Vieții, care se găsește aici. Așa cum trupului îi dăm pâine ca să-l hrănim, tot așa și sufletului trebuie să îi dăm Pâinea cea cerească, adică Sfânta Împărtășanie, pentru a-l hrăni, prin mâna preotului.
Alegeți-vă lăcașul de închinare, după nevoi…
În zilele noastre mulți credincioși se confruntă cu o multitudine de probleme de ordin financiar, social care, în multe cazuri, îi împiedică să ajungă la biserică sau care îi determină să amâne venirea la biserică pentru mai mulți ani. Motivele sunt diverse: că este prea departe biserica din localitate, că este prea mic lăcașul de închinare, sau că preotul este prea aspru sau prea indulgent și așa mai departe. Pentru toți aceștia răspunsul este unul extrem de simplu: să caute o biserică ce corespunde cu cerințele lor. Așa se întâmplă și în pilda următoare, despre un om care căuta să găsească o biserică unde să nu îl cunoască nimeni și unde oamenii să se roage cu adevărat. De aceea, a luat un toiag pe care l-a împodobit cu clopoței și a început să se ducă în pelerinaje la diferite biserici, unde ajungând înăuntru lor începea să facă multă gălăgie. Din mai toate bisericile a fost dat afară și certat pentru gestul său, destul de neobișnuit. Într-un final, a ajuns la o biserică destul de mică și izolată, unde venind în mijlocul acesteia a zornăit din clopoței, dar, de această dată, nu l-a mai dat nimeni afară, pentru că cei de acolo erau cufundați în rugăciune și nici nu l-au auzit. Atunci credinciosul a exclamat că acolo vrea să vină de fiecare dată, întrucât credincioșii prezenți acolo veneau să se roage cu adevărat lui Hristos și nu să se uite la alții ca să-i judece sau să vorbească între ei.
Preotul poate să vă aducă liniștea sufletească în momentele grele
Când ajungeți în biserică, trebuie să vă îngrijiți de curățirea sufletului, care se face prin Taina Spovedaniei. Orice credincios trebuie să aibă un preot duhovnic la care să se spovedească măcar în cele patru posturi din timpul anului, sau de fiecare dată când își simte sufletul încărcat cu păcate. Din nefericire, în zilele noastre, mulți credincioși amână momentul Spovedaniei, susținând că ei au credință în suflet, că fac fapte bune și că nu mai trebuie să facă nimic altceva. Numai că acest gând vine, întodeauna, de la diavol, care ne amăgește că nu trebuie să facem nimic special ca să ne mântuim. Astfel, că mulți cad în această capcană și se trezesc în fața unor încercări ale vieții la care nu găsesc răspunsul, ci mai mult se întreabă: “Cu ce am greșit, Doamne, că eu nu am făcut nimic rău?!”. Diavolul luptă cu fiecare credincios în parte, ca să-l facă să amâne cât de mult posibil întâlnirea cu Mântuitorul Hristos.
Rămâneți la același duhovnic! Primiți cele mai potrivite sfaturi pentru viață
Înainte de Spovedanie, trebuie să postiți măcar câteva zile și să citiți rugăciunile dinainte și după Spovedanie. Totuși, faceți excepția de la a ține post, înainte de Spovedanie, dacă sunteți copil, bătrân sau urmați anumite tratamente medicale. La Spovedanie nu trebuie să vă lăudați cu faptele dvs. bune, ci trebuie să vă mărturisiți păcatele săvârșite și să vă pară rău pentru ele. Trebuie să aveți un singur preot duhovnic la care să vă spovediți și nu doi, trei sau mai mulți. Este foarte răspândit acest obicei, care de cele mai multe ori nu duce către rezultatele așteptate. De asemenea, dacă sunteți căsătorit(ă) se recomandă să vă spovediți la același duhovnic, ca să primiți sfaturile cele mai potrivite și cele mai folositoare pentru viața în familie.
Mărturisirile de la Spovedanie sunt confidențiale
Preotul duhovnic are datoria primordială să nu divulge secretul de la Spovedanie, pentru că el este numai un martor ca să mărturisească înaintea lui Hristos ce aude la Spovedanie. În concluzie la cele scrise aici, trebuie să mergem la biserică pentru a-L întâlni pe Mântuitorul Iisus Hristos, să purtăm grijă de sufletul nostru și să ne mărturisim păcatele!
