Dialectica, în Grecia antică era un concept filosofic care presupunea aflarea adevărului prin analiza și discutarea argumentelor contradictorii. Ulterior, dialectica a devenit o teorie și o metodă generală de cercetare a realității, care privește fenomenele ca fiind în strânsă legătură și în condiționare reciprocă. Foarte importantă, în cadrul acestei concepții este legătura dintre cauză și efect. Așadar, orice cauză generează un efect, care, la rândul său generează o altă cauză ș.a.m.d. Mi-au venit în minte toate acestea când am aflat ce s-a întâmplat în cazul avionului prăbușit în Apuseni. Și, când am văzut cum instituțiile statului care sunt menite să-i protejeze pe cetățeni au acționat anapoda, în multe situații dând dovadă de incompetență. M-am gândit apoi, ce este statul și cum își duce el la îndeplinire atribuțiile. Ei bine, pe scurt, statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care-și exercită puterea printr-un aparat birocratic, mai exact prin funcționari care au calitatea de demnitari, cum ar fi președintele, premierul, miniștrii etc.
Am făcut această introducere pentru a vă face să înțelegeți unde vreau să ajung. Așadar, un stat stabil și puternic este condus, fără doar și poate, de demnitari competenți și puternici, care să transmită aceste calități instituțiilor pe care la diriguiesc. Să aruncăm o privire în ograda statului român din ziua de azi. Cine sunt demnitarii care ne conduc? Vă las să vă răspundeți singuri…
Părerea mea e că în vârful statului s-a cățărat o pletoră de oameni mici, de impostori și de incompetenți, dacă nu, în unele cazuri, cu un coeficient de inteligență subunitar. Dar să derulăm filmul accidentului la care mă refeream și să vedem cauzele și efectele care s-au propagat „în cascadă”, provocând moartea a doi oameni care ar fi putut fi salvați. În primul rând, s-a făcut mare tam-tam cu sistemul unic 112, care, se spunea, deține un soft ce poate localiza cu precizie locul apelului. Numai că, acest soft, pe care s-a dat un morman de bani, nu este funcțional! Localizarea prin GPS pe telefonul mobil nu s-a putut realiza pentru că erau prea puține relee în zonă și celebra triangulație nu s-a putut realiza. STS-ul, care dacă ar fi folosit tehnica din dotare utilizată pentru a-i depista pe infractori, ar fi localizat victimele „la centimetru”, n-a avut mandat de la judecător! Așa că „specialiștii” instituției au făcut și ei o localizare, aș zice „la mișto”, pe o rază de 100 de kilometri. Echipele de salvare s-au văzut astfel nevoite să bâjbâie, la întâmplare, ore în șir, în timp ce doi oameni se stingeau lent din cauza rănilor și a frigului. Salvarea a venit tot de la oamenii de rând, care, cu inteligență și abnegație, au reușit să limiteze proporțiile tragediei. Răspunsurile date de responsabilii instituțiilor implicate au fost stupefiante. Șeful IGSU l-a parafrazat pe Băsescu, spunând că „la munte nu-i ca la câmpie”!
Ce concluzie se poate trage? Una singură. Trăim într-un stat în care societatea este condusă, de ceva vreme de o adunătură de incompetenți. Am zis!
