Nu săriți în sus de bucurie! Valoarea de mai sus nu reprezintă o mărire salarială. 15% sunt procentele de promovabilitate la examenul de bacalaureat din județul Il-fov, mai precis 14,71%. Dacă facem comparație cu rata promovabilității la nivel național, constatăm cu tristețe că Ilfovul s-a plasat pe un rușinos ultim loc. Cauzele sunt multiple și se datorează unor conjucturi pe plan național, dar și local. În primul rând să ne amintim că cei mai buni elevi ilfoveni au urmat liceul în București, așadar procentul de 15% nu oferă o situație exactă a nivelului de educație din județ. Cei care au urmat cursurile în cele 13 licee ale județului au dovedit, însă, că au o pregăti-re sub media națională de 43%.
Buba cea mare este însă în învățământ în ansamblul lui. Educația în România se desfășoară după un sistem învechit, prăfuit, care pune accentul nu atât pe calitate, cât pe cantitate. Programele sunt stufoase, sistemul de predare se bazează pe memorare mecanică, se studiază materii nenumărate, multe dintre ele fără utilitate pen-tru elev. Este imposibil să fii bun la toate cele 16 materii de studiu cel puțin, cum se cere în prezent la nivel de liceu. Epoca enciclopediștilor a apus demult, volumul informațional este în prezent enorm. Nu se iau în considerare aptitudinile și năzuințele elevilor. Ei sunt priviți ca o masă amorfă care trebuie să înghită informație cu top-tanul, fără discernământ. În alte țări există câteva materii obligatorii, elevii având posiblitatea să-și aleagă alte câteva opționale, în funcție de aptitudini și de ceea ce vor să facă în viitor. Specializarea și calitatea actului educațional sunt vizate în primul rând. Totodată, nu este normal să concepi subiecte unice pentru profiluri diferite. Ele trebuie diferențiate. Este anormal să ai cerințe identice la limba româna pentru profilul real și pentru cel uman reciproca fiind valabilă și în în cazul matematicii.
O altă stare de fapt care trebuie incriminată este și slaba pregătire a multor cadrelor didactice. La unitățile de învățământ ale județului ajung, deseori, profesori subcalificați, care nu și au găsit posturi, datorită slabei pregătiri, în Capitală. Același lucru este valabil și pentru elevi, o mare parte din ei ajungând aici pentru că nu au primit repartiție în București, datorită rezultatelor la testările naționale.
La aceasta se adaugă salariile de mizerie, care provoacă o lipsă de motivare a dascălilor. Cât despre elevi, ce putem spune? Ce pot să înțeleagă tinerii din spectaco-lul halucinant care li se oferă? Profesorii lor copiază cu frenezie la examenele de definitivat și obțin note ridicole, ca repere morale și exemple de urmat li se oferă de către tabloide și televiziuni tot felul de Cruduțe, Sensuale, Poponeți și alte specii de cocalari și pițipoance, care excelează prin incultură, ridicol și prostie, premierul însuși plagiază cu voluptate, miniștrii educației, care se succed cu o viteză amețitoare, schimbă aberant regulile predecesorilor lui, provocând haos și confuzie. În aceste condiții, viitorul României arată sumbru. Cine va conduce destinele României în viitorul apropiat? Nimeni altcineva decât o generație semidoctă, sau chiar semianalfabe-tă, având în vedere că vârfurile abia așteaptă să-și caute bunăstarea pe meleaguri străine, o adevărată “stultocrație” (din latină-stultus=prost).
