Editorial
Mi-a rămas adânc întipărită în memorie scena din piesa „O scrisoare pierdută”, jucată magistral de Dem Rădulescu și Mircea Diaconu, când Farfuridi și Brânzovenescu numără potențialele voturi pe care le-ar putea primi partidul lor. Când ajung pe la numărul 63, cei doi încep să zică: „… șaiș’pa, șaiș’cinci, șaiș’șa, șaiș’șa, șaiș’op, șai’ho, șai’ho, șai’ho… ș.a.m.d., stârnind ilaritatea publicului. Cam așa mi-i închipui zilele acestea pe cei doi Farfuridi și Brânzovenescu contemporani – Antonescu și Ponta – numărând cetățenii cu drept de vot din România, doar – doar le-o ieși un număr în urma căruia referendumul să fie validat și Băsescu să fie demis. Circul este total, dacă n-ar deveni tragic. Cei doi se dau de ceasul morții să găsească o soluție pentru a scăpa de „tiran”. Numai că zbaterile lor și ale USL sunt mai mult decât ridi-cole. De la trunchierea unei adrese a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial, până la inventarea unui minireferendum, sau o nouă reactualizare a listelor, care, pasămite, ar putea lămuri nebuloasa numărului de votanți, președintele interimar și premierul fac pe dracu-n patru în speranța că visul lor se va împlini. Apropo, aceste liste erau bune la locale și în două luni și-au pierdut valabilitatea? De ce nu s-a gândit nimeni să rezolve problema înainte de referendum? Invalidarea acestor liste ar putea atrage după sine invalidarea alegerilor locale! Dar nimeni nu se gândește la consecințe.Totul se face într-un dispreț total față de valorile statului de drept și de nenumăratele semnale de alarmă date de organismele europene. CCR a ajuns astfel să apeleze la Comisia de la Veneția, pentru a face să înceteze presiunile la care este supusă de actorii politici. Chiar și ministrul de Interne, Ioan Rus, și-a dat demisia, declarând ca nu vrea să fie părtaș la încălcarea legii. Apar, totodată, nenumărate apeluri din partea reprezentanților unor instituții indispensabile pentru bunul mers al societății. Astfel, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a atras atenția că toată aceas-tă telenovelă politică trebuie să înceteze, altminteri el nu mai poate garanta susținerea monedei naționale, fapt care ar aduce după sine prăbușirea inevitabilă și ireme-diabilă a economiei, care și așa de-abia își mai trage sufletul. Cu toate acestea, nu sunt semne că părțile beligerante ar da vreo dovadă de luciditate și responsabilitate. Bălăcăreala continuă cu sadism, cele două tabere împroșcându-se cu invective care depășesc orice norme de politețe politică. În aceste condiții, nu poți decât să te în-trebi ce mai poate să ne rezerve viitorul. Previziunile sunt mai mult decât sumbre. Până una-alta nu ne rămâne decât să tragem nădejde că actorilor acestei piese ab-surde le va veni mintea românului de pe urmă. Altfel Romania va ajunge țara lui „Dumnezeu cu mila!”…
