Din istoricul ştiinţei contabile
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în domeniul contabilității, în România apar primele primii promotori ai dezvoltării acestei științe. La cumpăna dintre cele două secole, la tezaurul cunoștințelor de contabilitate moștenit din epoca romană, se adaugă cele mai noi cuceriri ale gândirii şi tehnicii contabile europene. Filiala CECCAR Ilfov, vă prezintă contribuțiile înaintașilor științei contabile din țara noastră.
În România, primele începuturi de creație originală în acest domeniu sunt realizate, la un nivel mai modest, de Ion Ionescu de la Brad și Dimitrie Iarcu și ceva mai viguros de Theodor Ștefănescu. Profesorul I.C.Panțu, la Braşov, şi profesorul Constantin Petrescu, la Iaşi, sunt cei care vor reuşi, în primul deceniu al veacului trecut, să ridice gândirea contabilă românească la nivelul celei europene. Odată cu înfiinţarea, în 1913, a Academiei de Înalte Studii Industriale şi Comerciale, din Bucureşti, putem spune că domeniul contabilității pășește în epoca contemporană.
Dezvoltarea economică a României va constitui, în tot cursul secolului XX, comanda socială lansată către specialistul în contabilitate. Învăţământul economic, publicaţiile şi cărțile de specialitate vor continua, în şi mai mare măsură, să fie principalele mijloace pentru formarea acestui specialist, pentru păstrarea şi închegarea culturii contabile. Manifestările naţionale şi, mai ales, cele pe plan european vor marca schimbările calitative intervenite.
La începutul celui de-al treilea sfert de veac XIX, țara în care gândirea contabilă atinsese cele mai înalte piscuri şi în care noi idei curgeau în albia contabilităţii era Italia. Creația contabilității italiene va pătrunde în România și va fi cunoscută aici îndeosebi prin contribuția lui Constantin Petrescu și Grigore Trancu-Iași. Acest lucru va influența semnificativ gândirea românească în domeniu. La rândul lor, I.C.Panțu şi Ion I. Lăpedatu vor face primele demersuri pentru răspândirea noilor contribuții ştiinţifice din gândirea contabilă germană. Totodată, la cunoaşterea ideilor dominante în literatura contabilă franceză a vremii vor continua să-şi aducă aportul şi unii şi alţii.
De fapt, larga deschidere spre tot ce a însemnat cucerire ştiinţifică în contabilitate, indiferent de ţara de origine din care a venit acest surplus de cunoaştere, a reprezentat corolarul întregii evoluţii a gândirii, literaturii şi mişcării contabile româneşti, din prima jumătate a secolului trecut.
Într-un număr viitor, vom relata despre Constantin Petrescu şi despre cel dintâi tratat de teorie contabilă din România, opera contabilă, creativitatea şi filiaţiunea de idei.
