Găneasa e o comună „altfel” decât și-o imaginează mulţi din fotoliile de acasă. E o comună curată, cu străzi asfaltate în proporţie de 99, 5 % și cu toate spaţiile verzi din faţa porţilor lucrate și chiar multe dintre ele plantate cu flori. Distanţa de București dintre cele 5 sate componente – Cozieni, Găneasa, Moara Domnească, Șindriliţa și Piteasca- este mărită doar de lipsa canalizării. În rest, sunt gaze și apă potabilă. Iar Marin Tudor, primarul, este genul de persoană cu care se poate vorbi deschis și despre subiecte sensibile.
Oamenii și Pământul – cea mai mare bogăţie a comunei
Uitându-ne pe străzile comunei, apare, evident întrebarea „Ce fel de oameni sunt cei care locuiesc aici?” iar primarul spune: „ Niște oameni gospodari, agricultori și, spre binele tuturor, la Găneasa se mai poate găsi și un litru de lapte adevărat. Probleme cu cetăţenii nu am, sunt foarte ordonaţi, cu un comportament foarte civilizat. Am discutat cu ei în primul rând despre curăţenie. Ei au înţeles ce vreau și eu îi înţeleg la rândul meu. Comuna e pe primul loc, și apoi urmează familia mea. N-aș putea trăi cu mustrările de conștiinţă ulterioare refuzului de a ajuta pe cineva în nevoie. Și apoi, toţi găneștenii iubesc pământul și eu la fel. Nici nu vă imaginaţi cum se schimbă starea de spirit a locuitorilor unei comune atunci când pământurile sunt lucrate, și nu cu ciulini. Și, la Găneasa, suntem și într-o astfel de situaţie fericită, datorită unor fermieri care lucrează pâmânturile, în arendă. Orice teren trebuie să producă. Toate terenurile pe care le lucrează acești fermieri sunt o frumuseţe: arate, discuite, însămânţate.În plus, această firmă mă sprijină și la curăţenie pe raza comunei, atunci când, cineva aruncă din viteza mașinii câte o cutie. Eu sunt foarte mulţumit de cooperarea cu ei.”, povestește Marin Tudor.
Romii sunt români la Găneasa
Și totuși insist să-l întreb pe Marin Tudor despre problemele pe care le are cu populaţia roma.” Care romi? Toţi s-au declarat români, căci ei sunt statornici și perfect integraţi. Ei de fapt nu fac parte din etnia romă și e greșit să se creadă că toţi cei care au tenul mai închis, sunt, automat, ţigani. Mulţi, foarte mulţi dintre ei nici nu știu ţigănește. Majoritatea dintre ei au case frumoase (ce-i drept, nu am văzut contrariul-n.red) iar copiii lor merg la școală. Dar eu, de când mă știu, asta cunosc: copiii merg la școală.”
Întâi comuna, apoi familia
Insist, atunci și mai mult, întrebându-l pe Marin Tudor cum de ţine în mână peste 4000 de oameni, răspândiţi în cinci sate? „Prin respect. Eu, primarul, nu sunt patronul unei societăţi comerciale, iar cetăţenii nu sunt angajaţii mei. Și eu, și ceilalţi din primărie suntem plătiţi de cetăţeni. Nu e o relaţie dezechilibrată, dimpotrivă: acord respect, primesc respect. Oricare locuitor din Găneasa trebuie să știe că poate veni cu inima deschisă la primar, fără teamă de autoritate. Am plecat de jos, de lângă oameni, cu mulţi am mâncat din aceeași farfurie. De luni până vineri oamenii mă găsesc la primărie, iar sâmbăta și duminica mă duc eu la ei. Pentru mine comuna trece înaintea familiei. Am promis și fac. Funcţia de primar vine și pleacă, respectul de sine rămâne.”, spune primarul Marin Tudor.
Probleme în islaz
Da, la Găneasa lume își vede de treabă, curge apa la robinet, nu-ţi rupi mașina, și totuși…”Islazul comunei și legea 165 sunt în incompatibilitate, căci nu se poate face punerea în posesie decât prin hotărâre judecătorească. Însă, la Găneasa, din 2009 s-a votat în consiliul local ca o parte a celor 239 hectare câte are islazul comunal, să poată fi acordate, în parcele de maximum 500 m pătraţi, tinerilor care se încadrează în condiţiile de acordare. Ne trebuie un acord cu Guvernul, ceva pentru că în 2011 a venit o lege care interzice acordarea locurilor de case fără acceptul Ministerului Agriculturii. Dar ce fac atunci cu hotărârea consiliului local? Să vă explic: se face o confuzie. Islazul comunal este considerat pajiște de către legiuitori. Doar că, pajiștea este acel loc unde crește iarba în mod natural, nu cultivat și rotit 5 ani. Dar, islazul nostru a fost rotit în fiecare an, a fost cultivat, în arendă, nu mai poate fi încadrat ca pajiște. Acum, eu, primărie, dacă aș putea să dau islazul comunal în arendă și fermierii de aici ar avea, să spunem, 600 kg/hectar de recoltă, aceasta ar putea fi vândută și ar însemna bani în bugetul primăriei. Bani cu care mai faci o stradă, nu?” întreabă primarul din Găneasa.
Nici cu titlurile de proprietate nu e mai ușor…
Un ordin al prefectului spune că titlurile de proprietate nu se acordă decât moștenitorilor, situaţie care, uneori e chiar hilară, la Găneasa. Povestește Marin Tudor: „Sunt multe case cumpărate până în 1989 doar cu chitanţă de mână. În Registrul Posesorilor există multe persoane care între timp au vândut terenul sau casa. Cum să mă duc eu la cel care a vândut casa și care este înscris în Registru când el nu mai are treabă cu acel pământ? L-a vândut doar! Pe legea 18/1991 la Găneasa sunt mulţi cetăţeni care nu aveau cum să aibă titluri de proprietate. Dar, culmea, oamenii plătesc impozite! Mă gândesc dacă nu se poate face vreun compromis pentru acordarea titlurilor de proprietate, ori pe baza declaraţiilor de vecinătate, ori prin declaraţii la notariat.”
Doar că, titlul de proprietate mai produce și alte situaţii nefericite: a acelor persoane care au nevoie de ajutorul de stat pentru căldură. Pentru că nu au titlul de proprietate, pentru că au cumpărat cu chitanţe de mână, pentru că deși plătesc impozite…în consecinţă, unor găneșteni le va fi mai frig anul acesta pentru că nu vor primi ajutorul de la stat. Încurcat!
Ne urcăm în Loganul primărie și mergem cu primarul Marin Tudor să ne arate comuna și, în balansul lin al DJ-urilor asfaltate, gospodarul șef povestește că în 2008 când a câștigat, pe drumuri era numai șleauri. Marin Tudor speră ca și viitorul drum care unește linia de centură și satul Șindriliţa să fie prins în proiectelor Consiliului Judeţean, ne arată gardurile refăcute ale locurilor de veci și ne spune că face eforturi ca în satul Cozieni să fie construită o biserică. Este singurul sat, dintre cele 5, care nu are biserică și gândul primarului este îndreptat către PS Varsanufie pentru ajutor, dar și către CJI. Primăria pune la dispoziţie terenul și apoi, mai cu bănuţul văduvei, mai cu sponsorizări, e musai să aibă și cozienii o biserică. Doamne Ajută!
