Popești-leordeni
Gunoaiele de la Glina i-au condamnat, la moarte:
Dobriţa Constantin – 80 ani, Andrei Constantin, pictor (fiul ei) – 58 de ani, Ion Petre – (vecin) – 59 de ani
AVERTISMENT! – Pagină interzisă la lectură!
Sunteţi o fire sensibilă, fragilă și vă emoţionaţi ușor;
sunteţi mai slab de înger și nu suportaţi lucrurile oribile, scârboase, sinistre;
vă face silă o imagine greţoasă sau o relatare credibilă, despre ea.
vomitaţi ușor;
viermii vă provoacă o repulsie, imediată;
vă afectează relatările dure despre gândaci cu zeci de picioare, șobolani și alte făpturi, clocite de mizerii;
vi se întoarce stomacul pe dos, la gândul unor vietăţi infecte, urcate pe oameni, în somn;
nu v-ar trece prin minte să beţi apă tulbure, cu gust și miros de fecale;
vă dezgustă filme horror, cu zombi năvălind prin case;
nu suportaţi mirosurile concentrate de canal, acid, putrefacţie, rânced, fum de cauciuc ars.
RECOMANDARE – Pagină indicată la lectură obligatorie, pentru:
Funcţionari din Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice;
membri ai Corpului de Control al Ministrului Mediului, Attila Korodi;
Garda Naţională de Mediu, Comisariatului Municipiului București;
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului;
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM București;
Agentia pentru Protecţia Medului Ilfov, Comisariatul Judeţean Ilfov;
Organizaţii Neguvernamentale (ONG), Fundaţii;
primarul orașului Popești-Leordeni, Petre Iacob;
primarul interimar din Glina – Marin Vasile;
senatori, deputaţi;
politicieni, care v-au zâmbit cald, prietenește, interesaţi “total” de voi, înainte de alegeri;
oricine, căruia îi pasă de viaţa și respectarea drepturilor omului.
O duhoare grea, apasă totul în jur. Povara ei, de plumb împuţit, a înlocuit aerul de pe suprafaţa pământului. Vestita groapă de gunoi Glina e acum un munte. Ca un vulcan activ, îşi răspândeaşte otrava. E de mirare cum densitatea ei nu e vizibilă, deşi o simţi ca pe o pastă vâscoasă. Intră greu pe nări. Te obligă să respiri pe jumătate. Am oprit maşina. Căutăm cu privirea pe cineva viu. Asta, în afară de noi, cei trei, sosiţi de numai câteva minute. Şi, în nemişcarea aia stătută, condensată toxic, am zărit o siluetă. Un bărbat. Se mişca.
Purta o salopetă. Trebăluia ceva, cu un cleşte pentru fiare, la poarta metalică a ultimei case pe stânga, de pe Şoseaua Leordeni. La nr. 275. Ne aflam pe una dintre laturile suprafeţei imense, a celor peste 114 hectare de gunoi – peste fosta baltă “Ochiul Boului”. Acum, ridicate la zeci de metri mai sus de acoperişurile caselor din jur. E cel mai mare depozit de gunoi din Europa şi aparţine de oraşul Popeşti-Leordeni.
Avertisment, recomandare şi nedumeriri. Multe
Dacă aţi trecut peste instrucţiunile prescrise în capul paginii, ne putem mira împreună: cum se poate supravieţui în ostilitatea atmosferei acide, ce nu îngăduie viaţa normală? Spuneam că duhoarea cleios-puturoasă nu era vizibilă? Da. Explicaţia? Plouase, până să ajungem noi acolo. Altminteri, în zilele uscate, ciuperca norului de pulberi, plină de toxine, e permanentă. Vântul o mai răspândeşte în cele patru zări. Aşa face şi cu norii de la gunoaiele aprinse, în incendii. Vă mai amintiţi că aşa s-a întâmplat în 2009? Când munţii de la groapa Glina au ars câteva zile? Norul gros de fum s-a întins pe kilometri întregi şi a „invadat” blocuri din Bucureşti, în Berceni.
Trei condamnaţi. Și alți 50.000
Am intrat în vorbă cu omul în salopetă. E Andrei Constantin. Are 58 de ani şi stă în Bucureşti. E pictor şi restaurator de icoane. A participat la expoziţii în ţară şi străinătate. A venit pentru două zile la Popeşti-Leordeni, lângă mama sa, Dobriţa, care a împlinit 80 de ani. A rămasă singură, în casa asta, unde a copilărit Andrei. În scurt timp, a apărut şi vecinul, Ion Petre, de la nr. 204. Stă vizavi de ei.
Sunt trei condamnaţi să trăiască, nu atât cât le îngăduie soarta, ci numai cât rezistă iadului de lângă groapa de gunoi “Ochiul Boului”. Alţi 50.000, sunt locuitorii din Popeşti-Leordeni, Glina cu satele ei – Căţelu şi Manolache, din alte așezări învecinate, plus cei din Capitală. Adică din zona neagră, morbidă, a bombei ecologice, care le scurtează zilele. Noxe? Gaze şi praf toxice? Bacterii? Apă şi aer contaminate? Câte zile din viaţă le iau, oricăruia dintre ei? Nimeni nu poate şti.
Copacul hoiturilor
Casa lor e la o distanţă aproximativă de 150 – 200 m de muntele gunoaielor. În aşa zisa “grădină” din spatele ei, trăieşte un nuc.
Andrei povesteşte o secvenţă de coşmar, ca dintr-un film suprarealist. “Ciorile şi corbii de la groapa de gunoi vin aici şi poposesc pe crengile nucului nostru. Aduc hrana de acolo: resturi, rămăşiţe putrezite de alimente, stârvuri de şobolani sau alte vietăţi, descompuse, bucăţi de hoituri împuţite, cu viermi. La poalele pomului s-au adună un maldăr de rămăşiţe, replica celei mari. Degeaba le adun, de câte ori vin aici. Şi pisica noastră stă sub nuc, acolo. Se duce ca la autoservire. Apoi colindă ograda. Mai vine şi pe verandă. Focar de infecţii? Puţin spus. Colcăie mizeria, împrăştiată peste tot”.
Divizii de gândaci, nemaivăzuţi
Aici, în zonă, nu rezistă gândacii de bucătărie, cei roşii, ştiuţi de toată lumea. Sunt devoraţi de alţii, mult mai mari, cât degetul. În urmă cu ceva timp, au apărut în roiuri. Încolonate. Înnegreau curtea. Invazia lor traversa chiar şoseaua. Dacă puneai o frână, derapai cu maşina, în şanţ.
Gunoaie ucigaşe şi mafia italiană, în serial
Deocamdată, punem stop, aici. Dar să nu uităm că la 14 iulie, a.c., administratorii gropii de gunoi Glina – Victor Dombrovschi şi Sergio Pileri – au fost arestaţi după o acţiune care a avut loc, concomitent, în România şi Italia, pentru destructurarea unei grupări, ce ar fi spălat 300 de milioane de euro pentru mafia italiană, potrivit unor surse judiciare.
E posibil să urmeze un moment bun, pentru primăria din Popeşti-Leordeni, de reziliere a contractului păgubos, cu ei.
Amănunte speciale, în episodul următor.
