Pe 29 mai, ne bucurăm din nou, de o mare sărbătoare creștină, Înălțarea Domnului. Aceasta urmează, ca importanță, Învierii Mântuitorului, din 20 aprilie, când Hristos a Învins moartea și ne-a dăruit prin jertfa sa, viața veșnică. Joi, odată cu Înălțarea Sa la ceruri, El îndumnezeiește firea omenească.
După cum bine știm, la 40 de zile după Sfintele Paști, celebrăm Înălțarea. În joia din săptămâna a șasea, ne adresăm unii altora salutul tradițional „Hristos S-a Înălțat!” și răspundem prin „Adevărat S-a Înălțat!”. Nu există bucurie mai mare în sufletele creștinilor decât să știe că, în această zi minunată, în văzul apostolilor Săi și a doi îngeri, Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a ridicat la ceruri de pe Muntele Măslinilor și îi veghează, pururea, de la dreapta Tatălui. Scrierile bisericești ni-i prezintă pe cei doi îngeri ca fiind cei care le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Mesia. Să nu se lase doborâți de durerea dispariției Lui, „Mântuitorul Și-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălțat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9). ”Cei ce credem cu tărie în cuvântul Domnului și care trăim cu dragoste de Dumnezeu, trebuie să asistăm la slujbele speciale săvârșite de preoți în lăcașele sfinte și să ne bucurăm de această zi frumoasă, cum s-au bucurat cerurile cu întreaga oaste îngerească în ziua aceea.
Garanția învierii și nemuririi noastre
Prin Înălțarea Domnului, ni se arată unde trebuie să ajungem după moarte și ni se deschide calea spre viața veșnică. Tuturor celor ce credem cu tărie în El, așa cum ne-a promis Dumnezeu, prin Cuvântul Lui. În această zi mare, Hristos a transfigurat întru totul îndumnezeirea firii omenești. Faptul că a îndumnezeit omenirea treptat, urcându-Se după Înviere la Tatăl Ceresc, nu înseamnă că El Și-a încheiat creația pe Pământ. El este de-a pururea prezent ca lucrător prin Duhul Sfânt. Aceasta este cea mai clară dovadă că noi am fost creați ca ființe veșnice, nu sortite pieirii. Garanția învierii și nemuririi noastre.
Rugăciune la Înălțare
Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase,
Cel Ce, pogorându-Te din cer la cele de pe pământ ca om,
Ai înălțat, ca un Dumnezeu milostiv, firea noastră cea căzută,
Cel Care apoi ai străbătut tăria cerului și ne-ai unit pe noi cu Tatăl,
La Tine cădem cu smerenie și ne rugăm, Mântuitorule:
Trimite peste noi, toți, Duhul Tău
Cel dătător de har, de lumină, de iubire și de pace lăuntrică!
Gonește de la noi, ticăloșii, gândurile rele care ne tulbură,
Căci știi, Cunoscătorule de inimi,
Cât de mare este războiul lăuntric la care suntem supuși.
Vindecă rănile noastre sufletești și luminează ochii cugetelor noastre!
Tu știi că însetează de Tine inimile noastre, ca un pământ uscat! Așadar, trimite harul Tău, Doamne, ca să ne sature foamea și să ne adape setea,
Căci pe Tine Te dorim și de Tine însetăm,
Lumina Adevărului, Dătătorul mântuirii.
Ajută-ne, Doamne, să ne trezim din somnul greu al păcatului
Și să ne înălțăm cugetele și simțirile noastre la cer,
Pentru a ne împărtăși și noi de bucuria veacului ce va să fie.
Amin!
