Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Preacurata Fecioară Maria, Cea care este mai cinstită decât toți sfinții îngeri, este prăznuită de creștinii ortodocși, de mai multe ori pe an. Cu o mare sărbătoare închinată Maicii lui Hristos se deschide anul bisericesc și tot cu o zi de pomenire și preaslăvire a Sa, începe și Postul Crăciunului. Ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ce a fost prăznuită pe 21 noiembrie.  

Nașterea Fecioarei Maria este cel dintâi pas spre împlinirea planului divin al mântuirii noastre. Pentru că păcatul omenesc a intrat în lume printr-o femeie, prin Eva, tot printr-o femeie avea să revină mântuirea, prin Sfânta Fecioară Maria. „Numai Hristos, noul Adam care avea să se nască din ea, adică din femeie, putea să alunge păcatul și să aducă prisosință harului.” (Rom. 5, 20). Prin dreapta credință, prin iubirea, smerenia, răbdarea, ascultarea și bunătatea Ei, care i-au împodobit viața, Fecioara Maria este modelul cel mai desăvârșit al virtuții în lume. 

Fecioara, unică în istoria neamului 

Dintre toți sfinții, Fecioara Maria se bucură de o supravenerare. Ea are un loc privilegiat în evlavia credincioșilor și primește din partea lor o cinstire mai mare decât restul sfinților. Preacurata Fecioară Maria este unică în istoria neamului, pentru că este singura femeie care L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea, Biserica a rânduit ca cinstirea Ei să se facă de mai multe ori pe an. În primele zile ale anului bisericesc, pe 8 septembrie, sărbătorim Nașterea Maicii Domnului, iar la începutul Postului Crăciunului, pe 21 noiembrie, prăznuim Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Pe 25 martie, primim cu bucurie Buna Vestire (ziua în care Arhanghelul Ga­vriil îi dă vestea cea bună, că Ea este aleasă să dea naștere Fiului Domnului), iar pe 15 august, comemorăm Adormirea Maicii Domnului. 

Sfânta Sfintelor, din fragedă pruncie 

Preacurata Fecioară Maria s-a născut pe 8 septembrie, în familia drepților Ioachim și Ana. Când a împlinit trei ani, părinții au dăruit-o Templului din Ierusalim. Templul avea 15 trepte. Părinții au așezat-o pe prima treaptă, dar copila a alergat nesprijinită de nimeni până la ultima treaptă. Întărită de harul lui Dumnezeu și spre uimirea tuturor, prunca a rămas pe treapta cea mai înaltă. Atunci marele arhiereu Zaharia a văzut în copila de numai trei ani, pe cea care avea să fie ”Maica Vieții”. A luat-o și a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul unde intră doar arhiereul, o dată pe an. La vremea aceea, Templul de la Ierusalim era tot ceea ce aveau evreii mai înalt, mai de preț, mai sfânt. Fiecare își dorea să ajungă acolo, Templul fiind un fel de loc care unea cerul cu pământul. Din scrierile bisericești, aflăm că Fecioara Maria a rămas la Templu 12 ani, timp în care a fost educată și s-a pregătit pentru a deveni Templul viu al lui Dumnezeu. Așadar, pe 21 noiembrie, creștinii ortodocși din toate colțurile țării au luat parte, cu bucurie, la praznicele închinate Intrării în Biserică a Maicii Domnului. 

Învățătura zilei: Să ne creștem copiii în spirit creștin! 

La fiecare praznic al Maicii Domnului, învățăm lucruri folositoare noi, pentru familiile noastre și pentru mântuirea sufletelor noastre. De data aceasta, învățăm că trebuie să ne creștem copiii în spiritul dragostei și al valorilor creștine. Să le dăm o educație aleasă, în spirit creștin, ca să crească, să se dezvolte armonios și să evolueze frumos. Și nu în ultimul rând, sesizăm că unirea noastră cu Dumnezeu ne luminează calea, ne consolidează și ne înfrumusețează viața de familie, ne armonizează relațiile cu cei din jur și ne ajută să ajungem pe cea mai înaltă treaptă.    

Sus inimile, pentru primirea Pruncului Sfânt! 

Sărbătoarea aceasta a fost zi de bucurie pentru toți creștinii. Intrarea Maicii Domnului în Biserică este sărbătoarea care ne îmbie să ne pregătim inimile pentru primirea Pruncului Sfânt, pentru Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu degeaba a fost rânduită ca prima mare sărbătoare din Postul Crăciunului. Nu există bucurie mai mare care să se reverse peste noi, creștinii, decât sărbătorile în care îi prăznuim, îi cinstim și-i slăvim pe Preacurata Maică a Domnului și pe Fiul Său, Iisus Hristos, Mântuitorul omenirii. Toți creștinii se bucură că zorile mântuirii se arată în praznicele închinate Celei ce este Sfântă mai Înaltă decât toți sfinții și Fiului Ei, care a adus mântuirea pe pământ.

Rugăciuni către Maica Domnului

Pe tine, preacuratul palat al ­Împăratului ceresc, 

Ceea ce Ești Multlăudată, 

Te rog, curățește-mi mintea 

Cea întunecată cu tot felul de păcate,

Și o fă locaș înfrumusețat al dumnezeieștii Treimi, 

Ca să laud și să măresc puterea Ta și mila Ta cea nemăsurată, 

Fiind mântuit eu, 

Netrebnicul robul Tău. 

Amin!

O, Preamilostivă Stăpâna mea, 

Nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, 

Ci primește această rugăciune a mea, 

Din buzele mele cele întinate și o du Fiului Tău și Dumnezeului nostru,

Care S-a născut cu trupul din tine, spre mântuirea noastră. 

Care pentru noi păcătoșii,

S-a răstignit și S-a îngropat,

Și a Înviat a treia zi. 

Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, 

Totuși tâlharii și desfrânații, pe care Iubitorul de oameni, 

Pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit și i-a miluit, 

Îmi dau îndrăznire, 

Și cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, 

Nu le-a închis ușa milostivirii Sale. 

Cum să nu mă primească dar și pe mine, 

Care nădăjduiesc în ajutorul Tău? 

Milostivește-te deci și spre mine, Doamna mea, 

Că poți toate câte le voiești, 

Iar pe cele ce le ceri de la Fiul Tău le și iau fără îndoială, 

Deoarece, pe Tine te-a făcut mijlocitoare creștinilor. 

Pentru aceasta, pe Tine te binecuvântăm și te preaînălțăm, în vecii vecilor. 

Amin!