Vorbeam, în editorialul din numărul trecut, despre dezastrul prin care trece învățământul românesc. În orice țară din lume, educația națiunii este o prioritate fundamentală. Practic, viitorul țării respective depinde de calitatea și nivelul de pregătire a generațiilor care vin din urmă. Ce ne oferă, însă, învățământul din România? În afară de o elită, care, în bună parte, preferă să plece din țară după terminarea studiilor, restul formează o masă mediocră de semianalfabeți fără nicio calificare, care îngroașă numărul șomerilor.
Explicația este simplă și evidentă pentru cine vrea să o vadă. Nu și pentru guvernanți. Învățământul din România este, structural, clădit anapoda. Vorbeam despre „stufoșenia” programei. Elevii sunt îndopați, cu ghiotura, cu noțiuni pe care nu le vor folosi niciodată. Metoda de predare este învechită, prăfuită, neatractivă. Elevii recită, papagalicește, informații care nu le spun nimic și pe care le vor uita deîndată ce vor părăsi școala. Unele manuale sunt depășite și împănate cu informații inutile și, uneori, aberante. Vă aduceți aminte de manualul de istorie care le vorbea copiilor despre Andreea Esca (!?).
Spuneam că statul vrea să-și transforme tinerii în „enciclopediști”. Lucru absolut imposibil, având în vedere volumul informației din ziua de azi. În țările cu un învățământ avansat din lume se pune accent pe specializare. Programa este astfel concepută, încât, în afara a două-trei materii obligatorii, elevii pot accesa anumite domenii opționale, în funcție de cariera pe care vor s-o urmeze și de aptitudini. În România nimeni nu ia în considerare aceste aptitudini. Copiii sunt tratați ca o masă amorfă, fără personalitate. Cel puțin asta este percepția mea. Rezultatul este ușor de perceput privind la noile generații de profesori, pregătiți de acest sistem anchilozat și imbecil cu care aceștia se aseamănă. Este de neconceput ca un dascăl, pus în fața unor examene de titularizare, să primească nota 2! Să fiu bine înțeles! Nu vreau să-i denigrez. Nu este vina lor! Ei sunt doar creația sistemului.
Dar elevii? Și aceștia, cu excepțiile pe care le aminteam, nu mai manifestă niciun interes, nicio atracție pentru învățătură. Sunt copii care nu stăpânesc noțiuni elementare, cum ar fi tabla înmulțirii. Neglijați de părinții absorbiți de lupta pentru un trai mai bun, majoritatea copiilor se orientează către alte „valori”, atât de mediatizate de presa tabloidă. A apărut o pervertire a principiilor etice și morale care ar trebui să guverneze o societate civilizată. Rezultatele se văd, cu ochiul liber, atunci când te confrunți cu proasta creștere, care frizează nesimțirea, pe care o manifestă generațiile postdecembriste. Proastă creștere pe care o afișează ca pe un blazon nobiliar.
Așadar, sistemul românesc de învățământ trebuie reformat de la rădăcină. Stimați guvernanți, în lume există multe modele de succes. Dar eu vă recomand unul singur. Cel finlandez. Este, garantat 100%, cel mai bun.
