De 8 ani de zile, pe DN1, în Tâncăbești, sat aparținător de comuna Snagov, oamenii mor cu zile sau rămân schilodiți pe viață. În zona cuprinsă între lacul Tâncăbești și drumul ce duce spre Periș, de 8 ani de zile au loc accidente de circulație care curmă vieți omenești. Totul se întâmplă sub ochii indiferenți ai responsabililor CNADNR, care tratează cu inconștiență, iresponsabilitate și cu un dispreț total față de VIAȚĂ situația existentă. De aceea, oamenii din Tâncăbești s-au săturat de nemernicia autorităților de la Ministerul Transporturilor și au ieșit, duminică, 13 martie, să protesteze. Un protest cu durere în suflet și ochi înnegurați de lacrimi.
25 iunie 2008. Un șofer bezmetic pleacă cu bena autobasculantei ridicată și, ajuns la pasarela pietonală din satul Tâncăbești, o spulberă cât ai clipi. Puntea metalică se prăbușește peste autoturismul condus de o tânără și îi curmă viața. Monica Ursică părăsește această lume la doar 28 de ani. Mărturie acestei tragedii îi mai stă doar o cruce de marmură și ruinele pasarelei ciumpăvită de mastodontul de oțel. De atunci, locul parcă este blestemat. De opt ani de zile, cei care traversează pe cele două treceri de pietoni, amenajate în dorul lelii de CNADNR, plătesc, an de an, tribut nepăsării și inconștienței unor șoferi care circulă în disprețul legii. Tragedii care mutilează trupuri, suflete și familii întregi. Tragedii înecate în mocirla nepăsării unor oameni care ar trebui să vegheze ca aceste lucruri să nu se întâmple…
Hecatomba de pe „zebră”
Potrivit datelor furnizate de Serviciul Rutier al IPJ Ilfov, la solicitarea Primăriei Snagov, „în perioada 01.01.2008-03.06. 2015, pe segmentul de drum cuprins între km 28+300 m și km 29, s‑au produs 26 de accidente, în urma cărora 4 persoane au decedat, 17 au fost rănite grav, iar 23 au fost rănite ușor.” Un bilanț cutremurător, căruia i s-a adăugat miercuri, 9 martie, ora 20.30, încă un accident mortal, în care și-a pierdut viața Matei Heraru, de numai 19 ani. Matei se afla pe trecerea de pietoni, iar un șofer neatent l-a spulberat. Victima a murit pe loc. Dacă pasarela ar fi existat, poate Matei ar fi fost și acum în viață… Dar, probabil, autorităților de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România li se pare insignifiant un astfel de bilanț.
Demersuri în van ale autorităților locale
Văzând acest bilanț negru, primăria din Snagov nu a stat cu mâinile în sân. Povestește primarul Marian Oancea: „De patru ani întocmesc adrese peste adrese către Ministerul Transporturilor, către CNADNR, pentru a rezolva această problemă deosebit de gravă și importantă. Am făcut nenumărate intervenții telefonice, m‑am dus de nu știu câte ori la minister, am discutat cu șeful CNADNR, cu secretarul general al MT pentru a cere refacerea pasarelei de la Tâncăbești. Nu am găsit niciun fel de sprijin din partea dumnealor. Am primit doar un răspuns stupefiant: că nu consideră necesară investiția într-o astfel de pasarelă, pentru că traficul pietonal este foarte redus!!! Ei nu înțeleg că trebuie să facă ceva, în zona aceea! Câți oameni mai trebuie să moară, pentru a reface acea pasarelă? Tot ce-am putut noi să facem a fost faptul de a trimite, zilnic, un echipaj de poliție să staționeze în zona aceea, pentru a-i descuraja șoferii vitezomani”. No comment!
„Vrem pasarela înapoi!”
Duminică, 13 martie, locuitorii din Tâncăbești au organizat un protest la locul blestemat, unde moartea le-a răpit atâți concetățeni nevinovați. Au fost prezenți peste 100 de locuitori ai comunei. Lor li s-a alăturat primarul Marian Oancea și viceprimarul Mihai Anghel, precum și alte notabilități ale comunei Snagov. Printre ei, împietrită de durere, mama lui Matei Heraru. O imagine sfâșietoare, a unei disperări mute. Participanții la protest au pornit într-un marș pe străzile satului, apoi au traversat, în ordine, cele două treceri de pietoni, locul atâtor tragedii. În marșul lor au trecut și pe lângă unul dintre picioarele fostei pasarele. O construcție schilodită, înălțându-se spre cer ca un soi de monument al reproșului adus nepăsării. Toți purtau la piept modeste foi de hârtie pe care scriseseră cu pixul, „Vrem pasarela înapoi!”, „Indiferența ucide!”, „Viața are prioritate!” sau, „Șoferi, respectați dreptul la viață!”. Totul, într-o liniște apăsătoare.
„Este un marș al tăcerii”, ne-a spus Daniel Nedelcu, unul dintre organizatori. Cerem doar lucruri normale: vrem să fim în siguranță, noi și copiii noștri. Dorim să se refacă pasarela, iar cele două treceri de pietoni să fie mai bine semnalizate. Vrem să nu mai moară oameni nevinovați! Locul este foarte periculos. Pe aici circulă, zilnic, foarte mulți elevi de la liceele din Snagov, Periș și Otopeni, de aceea pasarela este mai mult decât necesară”, a continuat Daniel Nedelcu.
Ce-ar mai fi de spus? Poate, în ceasul al 12-lea, ceva se va mișca în ograda CNADNR. Sau, poate, se așteaptă ca bilanțul victimelor să-l concureze pe cel de la Colectiv, pentru a reface o amărâtă de pasarelă și două treceri de pietoni? Pentru că situația este de râsu’-plânsu’: la câți bani a aruncat CNADNR pe apa Sâmbetei, 100-200 de mii de euro, cât ar costa „investiția”, ar fi doar un mizilic!
