În toate țările civilizate cei aflați vremelnic la putere își dau demisia din funcție la cea mai mică greșeală. La noi este exact invers, de parcă s-ar fi dat o lege care să-i împiedice pe mai-marii zilei să cedeze puterea. Fiecare se agață de scaunul pe care l-a apucat cu greu și pe bani mulți cu dinții, unghiile, cu amenințări și lacrimi în ochi. Fenomenul este unul cât se poate de previzibil și totul se desfășoară după un tipic neaoș. Mai întâi, cel care se visează mare și tare se apucă de promisiuni. Își alege oamenii de bază, cărora le promite orice și oricât. Ajutat de aceștia concepe un proiect de promisiuni electorale cât mai gogonat, imbatabil, care să-l depășească pe al oricărui contracandidat. Dacă stai și asculți promisiunile din campanie te aștepți ca după alegeri în comunele patriei să găsești numai țărani cu lap-top-ul în brațe la birt, unde internetul “se dă” gratis, școlile să aibă toalete, vacile să nu mai pască pe terenul de fotbal și primarii să nu mai fure. În realitate lucrurile se petrec cu totul altfel. Care cum se vede ales scapă întâi de cei care l-au ajutat să parvină în funcție. Eventual își face o nouă echipă din oamenii care îl înjurau în campanie, dar de care are nevoie acum în consiliul local ca să își transpună ciordelile în faptă. Apoi uită de orice promisiune electorală. Face bunker din primărie, crește taxele și impozitele și le mai dă și-un șut în dos celor care vin cu reclamații la Împărăție. Se face șerif la el în comună, sector sau oraș, după caz și începe să-i terorizeze pe cârcotași. Banii de investiții capătă destinații exotice, spre paradisuri fiscale, de unde se întorc mai spălați, mai uscați, mai albiți. Conturile personale se învârtoșează, la fel ca și orgoliul personal. Nimeni și nimic nu mai ajunge la nasul edilului. Legea este ceva concepută pentru fraierii care cer audiență, iar cei care mișcă în front sunt ori direct trimiși la origine, ori amendați pentru te miri ce găselniță edilitară. Timpul trece însă, implacabil și din nou la ușă bat alegerile. Cu cei vechi, gașca dintâi, cam greu să te împaci după ce le-ai înșelat nu numai așteptările, dar te-ai mai și aliat cu foștii dușmani.
Aceștia din urmă, te au la mână cu toate matrapazlâcurile, cam greu să scapi de ei, dar la o adică poți risca. Lumea te înjură pe la colțuri, mai mult pe sub mână, căci încă le este frică, ceea ce nu este rău. Așa că ce altceva poți să faci tu, ca mărunt ales, decât ori să te dai în bărci cu foștii inamici politici, ori să treci în istorie, ceea ce, să fim serioși, este exclux. Și cum adică să lași ditamai ciolanul din mână și să revii cu picioarele pe pământ, când tocmai ai golit paharul cu nectar al zeilor?
