În ultimii zece ani, la ­nivelul UE, suma totală plătită pacienților care au suferit de pe urma erorilor medicale a crescut semnificativ, în timp ce în România au fost despăgubiți doar 5 pacienți. E limpede că această creștere a cuantumului despăgubirilor la nivelul Uniunii nu se datorează calității serviciilor medicale oferite, ci a existenței în multe din țările europene a unei legislații care protejează mai bine pacientul în fața malpraxisului.

Nu aceeași si­tua­ție se întâl­nește în  România, unde însuși ministrul Sănătății afirmă că, cităm: „este foarte greu să identificăm momentul în care s-a întamplat eroarea medicală”. Noul proiect al legii sănătății va schimba situația prezentă, dar se pune întrebarea: în beneficiul cui ? Va fi noua lege mai atentă cu pacientul sau va proteja mai degrabă corpul medical și spitalul? Pentru aproape 80% dintre cetățenii UE  erorile medicale sunt percepute ca fiind o problemă serioasă în țările lor. Anul trecut, Comisarul European pentru Sănătate, John Dalli, afirma că fiecare al zecelea tratament se sfârșește cu consecințe medicale neplăcute pentru pacient, consecințe care ar fi putut fi evitate. Legislația mai prietenoasă cu pacientul a făcut ca, în ultimul deceniu, în Europa,  numărul reclamațiilor împotriva spitalelor să crească. S-a con-statat, totodată, și o creștere a reclamațiilor considerate fără temei. Această stare de fapt se datorează simplificării pro­­cedurilor de reclamare a unei erori medicale, dar și pentru că a fost mărit cuantumul daunelor în țările UE.

Noul proiect al Legii Sănătății stipulează că malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în timpul exercitării actului medical, care îi produce prejudicii pacientului și care implică răspunderea civilă a personalului medical și a spitalului. Personalul medical va răspunde pentru erorile determinate de neglijență sau de cunoștințele me-dicale precare. Medicii vor trebui să încheie obligatoriu o asigurare pentru malpraxis și pentru potențialele prejudicii cauzate de actul medical.

Ce trebuie să facă pacientul dacă este victima unei erori medicale?

1. Trebuie să adreseze o cerere de acoperire a prejudiciului către spitalul unde a fost tratat.

2. Spitalul sau societatea de asigurări îi poate solicita pacientului informații și documente suplimentare.

3. În termen de 60 de zile de la primirea de la pacient a tuturor informațiilor și documentelor și respectiv de la primirea de la unitatea medicală a punctului de vede-re al acesteia și a documentelor de susținere, societatea de asigurare aprobă sau respinge cererea pacientului.

4. Dacă în termen de  60 de zile societatea de asigurări nu încheie procedura de evaluare a cererii și nu decide în privința ei,  cererea se consideră ca fiind aprobată. Dacă pacientul este mulțumit de evaluarea cererii sale, se încheie un acord pe cale amiabilă între pacient, personalul medical și spital.

5. Parcurgerea procedurii amiabile este OBLIGATORIE și pentru pacienții nemulțumiți de rezultatul sesizării. Procedura constă într-o negociere între pacient și socie-tatea de asigurare care acoperă asigurarea de malpraxis a medicului.

6. Dacă negocierea eșuează și pacientul este nemulțumit de decizia societății de asigurare, poate solicita despăgubiri sesizând Comisia de Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis.

7. Pacientul, dacă nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanța de judecată.

Actele de malpraxis se prescriu într-un an de la producerea prejudiciului. Întreaga procedură de stabilire a cazurilor de malpraxis, până în momentul sesizării instanței, este confidențială. Încălcarea confidențialității de către pacientul care a făcut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere.