Acasă Actualitate Niculae Victor, primarul din Ciorogârla – un “pistol” încărcat. Vrea bani ...

Niculae Victor, primarul din Ciorogârla – un “pistol” încărcat. Vrea bani pentru copii

08/02/2013

Banii și…roata de la bicicletă

Bugetul a devenit o obsesie. De nestăvilit. “Aș pleca și pe lună, dacă aș ști că găsesc acolo niște fonduri”, zice primarul cu privirea ţintă. Așa se face că oamenii au optat la fel și de data asta. Are al treilea mandat, consecutiv.

Oricum, nu-i place cu biroul. Și nici cu mașina primăriei. Nu-i trebuie. Nu e el omul ăla.

Știe asta prea bine și bate permanent comuna, la pas sau la pedale. E vestit: “primarul bicicletă”. Printre ei și casele lor. Până și copiii mici îi cunosc “bicla”. Nu pun mâna pe ea. Rămane neasigurată pe oriunde se oprește. N-o atinge nimeni. Azi, acum, nu stă rezemată afară, că i-a împrumutat-o poștașului din comună. Omul a făcut o pană zdravănă și n-avea cum să împartă toată corespondenţa, la timp. Așa că i-a lasat-o până mâine, până și-o repară.

Clasa a VIII-a. Moment de pregătire intensă pentru Olimpiadă. Trece prin clase și are grijă de toate Constantin Constanța – responsabila unității școlare. Profa de română, Venera Ionescu: „ne pregătim cel puțin 4 ore pe săptămână. Lucrăm în forță. Acum sunt praguri de școală, apoi, de viață. Deși la pensie, am rămas la catedră, lângă acești copii”: Istrate Mădălina, Ene Cătălin, d-rele Mihai Alina, Mirela Buias, toți premianți. Ca și în anii trecuți.

A ales. Așa l-au ales și ei

Totuși, la prima vedere, poate părea ciudat ca grija lui dintâi sa fie copiii ? Parcă mai bine s-ar observa altele, făcute să-ţi ia ochii ? E-adevărat, mai toţi știu că nu așa stă treaba. Apoi, nici n-ai putea să ai secrete, că doar ești între ei. N ai cum să ţii ascunzișuri în taină, la nesfârșit. Sau ipocrizii. Soluţia? Una singură: să faci! Să nu te faci că faci.

Anișoara Gheorghe, educatoare la Grădinița nr 2 Dârvari-Ciorogârla i-a adunat pe pruncii din grupele

mică și mare, pe aceleași criterii ale aptitudinilor peste medie. De 35 de ani i-a trecut prin grijă o „lume” de țânci. Îi petrece în ucenicia copilăriei.

“Recuperator” ? Da, dar de partea bună a lucrurilor

“Ciorogârla e o comună mică, plus satul Dârvari. Și banii sunt puţini. Prea puţini. Necazu i mare, pentru că priorităţile sunt multe. Și se adună, de nu le mai dai de capăt. Deocamdată, așteptăm fila de plan să vedem ce facem cu bugetul. Concret ? Am recuperat ceva. Aveam un total de 1.100.000 de lei alocaţi pentru învăţământ și ne-au luat anul trecut în decembrie, la o rectificare, 450 000 de lei. Ei bine, ni i-au restituit de curând”.

“Ca în viaţă, începem cu pruncii”

E vorba despre satul Dârvari. Acolo e obligatorie construcţia unei grădiniţe noi. Sunt peste 100 de copii, care stau azi într o cameră de 20 mp. Și au primit asigurări pentru un sprijin din plin al inspectorului școlar general judeţean Ilfov, Ion Cornaciu. “Noi făcusem iniţial un proiect pe o suprafaţă mult prea mare, de 2 400 mp. Acum, ministerul și inspectoratul au comandat un proiect nou pentru o suprafaţă de 900 mp, absolut suficienţi la Dârvari. Eu și viceprimarul l-am văzut și, în câteva săptămâni, firma care a câștigat licitaţia îl va trimite către inspectorat.

Pentru Ciorogârla am vrea urgent să vedem ce bani putem obţine, ca să putem prinde 6 săli de clasă și o sală de sport pentru copii. Acum, se adună sub cerul liber pentru orele de educaţie fizică”.

Școala Gimnazială nr 2, Dârvari-Ciorogârla. Funcționează din plin cu centre de învățare, cu programe și portofolii săptămânale. Clasele au circuit de supraveghere video, perfect funcțional, instrumente muzicale, bibliotecă.

Cu degetul pe pulsul urbei lui. Deocamdată, sigur e preinfact !

“Da. Avem o mare problemă cu Liceul din Ciorogârla, de fapt Grupul Școlar Pamfil Șeicaru, cu profil agro-industrial și cursuri de agricultură, economie, turism și ali-mentaţie, mecanică, electrică – toate, de zi. Aici învaţă 1 400 de elevi, cu 80 de dascăli. Dar, numai 67 de copii sunt din comuna noastră. Restul, până la 1.400 sunt din București și judeţe: Giurgiu, Dâmboviţa, Ialomiţa… Problema e că noi suntem o comună cu un buget foarte mic. Veniturile noastre proprii sunt cam de 1.200.000 de lei. E, aici ne chinuim. Eu am cheltuieli anuale pentru liceu de 600.000 de lei. Cu acești bani aș putea să asfaltez străzi, să pietruiesc, să extind reţeaua de alimentare cu energie electrică, trotuare, tot, tot, tot ce trebuie. Or, Ministerul Invăţământului dă numai banii pentru salariile corpului didactic. Restul de cheltuieli administrative, reparații, întreţinere, modernizare, tot tacâmul revin Consiliului nostru local. Cam 60 % din bugetul nostru se duc acolo. Ce bani ne mai rămân? E nedrept, deși proble-ma asta e valabilă oriunde la noi în ţară. Ce și cum să facem să o scoatem la capăt”?

Clasa a IV-a A. Iuliana Stoian, institutor la un curs de pregătire extracuriculară cu copii dotați, de excelență, evaluați ca fiind peste media comună.