Joi, 21 ianuarie, când am ieșit din Afumați pentru a urma DJ 200 A, îndreptându‑ne către Petrăchioaia, s-a terminat și cu viteza legală de condus. Aveam, desigur, cauciucuri de iarnă și cu toate acestea, viteza obligatorie a devenit 30 km/h. Dar de oprit doar frâna de motor te mai ajuta! Drumul era un imens patinoar, sticlea de bună și de groasă ce era gheața și sentimentul că ne-am rupt de civilizație ne-a devenit, mie și colegului Andrei Dumitru, al treilea pasager din mașină. Fusese iarnă grea la Petrăchioaia, urmare a viscolului din 16-17 ianuarie și parcă nu eram la 20 și un pic de kilometri de București.
Text: Cristina Bunea
Foto: Andrei Dumitru, arhiva personală
Un primar negru de…supărare
În biroul de la primărie, Mihai Dobre vorbea la telefon cu un locuitor al comunei căruia îi trebuia ceva. Mihai Dobre își publicase recent numărul de telefon pe pagina personală deschisă pe o rețea de socializare și, astfel, timpul de rezolvare al unor probleme se scurtase considerabil. Ne plângem de cât de greu am ajuns până la el și începe și el: “Mă găsiți în al treilea an de când firma de deszăpezire a județului Ilfov nu-și face datoria. Firma se numește AS Construct, directorul societății se numește Mihai Dragomir și sediul firmei este în satul Căciulați, comuna Moara Vlăsiei. Ba, mai mult, ne-a și încurcat! Mihai Dragomir a trimis utilaje care au rămas în zăpadă și acest lucru m-a blocat și pe mine. Utilajele acestei firme care au rămas pe aici au fost niște mașini cu tracțiune 8×4 cărora le-a fost atașată câte o lamă. Iar acestea abia pleacă ele de pe loc, darămite să împingă zăpadă! Au venit fără lanțuri, fără sare…“, povestește cu supărare primarul Mihai Dobre.
Izolat de zăpadă și fără pâine
“În localitate nu am avut nicio străduță înfundată, am acționat 24 de ore din 24 începând din noaptea de sâmbătă spre duminică, de la orele 3 ale dimineții. Mulțumesc firmei de deszăpezire care are contract cu Consiliul local, niște oameni deosebiți, din Voluntari, cu care colaborez a patra iarnă. Firma lor se numește Crismont Ex SRL, iar reprezentantul lor care mi-a fost aproape este Dumitru Ioniță. După ce am terminat drumurile laterale, am intervenit și pe cele județene, pentru că – în afara iernii din 2012-3013 când contractul de deszăpezire a fost cu SC Dimar, o firmă de nota 100 care a intervenit cu tot ce trebuie și tot sufletul – restul iernilor a fost jale pe drumurile județene care străbat Petrăchioaia. Am colaborat foarte bine cu domnul Constantin Călinoiu, șeful Serviciului Lucrări Publice și Achiziții din Direcția Lucrări Publice a Consiliului Județean Ilfov, au fost niște discuții, dar eu nu puteam sta să aștept. Salvările trebuie să poată ajunge, în caz că se întâmplă ceva. Luni dimineața la orele 5,30 am băgat buldoexcavatoarele pe ruta Petrăchioaia-Afumați pentru ca firmele de maxi taxi să poată ajunge să ia oamenii. Și asta trebuia s-o facă Dragomir, care a câștigat licitația cu Consiliul Județean. Avem noroc aici, la Petrăchioaia, că 99% dintre cei care fac parte din Consiliul local sunt oameni cu bun simț și trebuie să adaug că viceprimarul Constantin Ioniță a fost alături de mine și el, ca și unul dintre șoferii autobuzelor școlare. Slavă Domnului, că nu s-a întâmplat nimic grav în aceste ore și zile! Un singur caz deosebit am avut, un locuitor din satul Vânători, care rămăsese izolat. I-am trimis 5 pâini de care avea nevoie asigurându-l că mergem să dăm și acolo zăpada la o parte. Desigur că într-o primărie e mereu ceva de rezolvat, dar una este să știi că-ți faci datoria și rezolvi sau nu și alta este să știi clar că cineva nu și-a făcut datoria. Am avut un an 2015 bun și l‑am încheiat frumos, însă 2016 a pornit cu o stare de dezamăgire“, spune Mihai Dobre.
30 din 35
Și pentru că a venit vorba de anul 2015 și despre proiectele comunei Petrăchioaia nu am mai scris de multă vreme, Mihai Dobre detaliază, menționând ajutorul de 8,6 miliarde lei (lei vechi) primit de la Consiliul Județean Ilfov pentru pietruirea străzilor. Și astfel, în 2015, au fost pietruiți 30 km de străzi, dintr-un total de 35.” 2016 va fi anul stațiilor de epurare și de gospodărire a apelor, urmând ca 2017 să aducă atât de necesara canalizare. Pentru gaze am depus dosarul la Ministerul Economiei în vederea licitației. Grădinița? Am reușit s-o mobilăm complet, are și parcare, însă nu putem să-i dăm drumul pentru că nu are aviz IGSU. Tragedia din Capitală a înăsprit condițiile de funcționare și nimeni nu vrea să-și asume riscul unor accidente. Lucrăm la un proiect pentru asfaltarea străzilor prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Dar, am făcut și un credit pe 10 ani la CEC, că altfel nu se poate. Și, astfel, am aflat că multe primării din țară apelează la această formă de finanțare. Banii pe care i-am luat de la CEC sunt pentru construcția Căminului Cultural, investiție tăiată de pe listă de către Ministerul Dezvoltării. Cu totul, Căminul Cultural ne costă 28 miliarde lei (vechi – n.r.), plus TVA, fundația este săpată, dar lucrările s-au oprit, normal, din cauza vremii. Da, aici la Petrăchioaia suntem rămași în urmă și facem toate eforturile să recuperăm diferențele de dezvoltare. Suntem, aici, la Petrăchioaia, cu 8 ani în urmă față de alte localități ilfovene numai și numai din cauza fostului primar Ștefan Stanciu. Iar oamenii trebuie să știe asta!”, afirmă răspicat Mihai Dobre, primarul comunei Petrăchioaia.
Poleiul de pe DJ 200 A și victimele lui
Plecăm de la primăria Petrăchioaia spre Afumați și vedem mai bine că cu care ne întâlniserăm mai devreme este de fapt, căzut în șanț. Colegul meu se oprește să-i facă o fotografie. Și, de aici, povestea. Camionul aparține societății Robi RODA din Urlați, Prahova și venise la încărcat la o societate amplasată între Afumați și Petrăchioaia. Era gol, deci, echipat cu lanțuri și a derapat. Cei doi șoferi – Constantin Bubuștiuc și Cătălin Nicu – erau disperați. Pe de-o parte, șeful lor nu le spunea deloc vorbe dulci la telefon, pe de altă parte nu știau cum să scoată camionul din șanț și peste toate erau cam minus 15 grade. Când trecusem către Petrăchioaia am văzut un alt camion cu număr de Buzău care încercase să-i tracteze, dar se rupsese șufa. S-au dus pe jos până la firma unde trebuiau să încarce TIR-ul, însă nu aveau utilaje cu care să tragă un camion atât de mare. Colegul meu Andrei se întoarce cu ei la mașină și îi ducem la o firmă de salubritate, situată lângă intrarea către stadionul Afumați. Îmi vine în minte să-i dau unuia dintre ei o carte de vizită cu un număr de telefon și plecăm. Nu ajungem bine la Școala 1 din Afumați, că sună telefonul. Nu aveau nici cei de la firma de salubritate vreo posibilitate să-i ajute. Andrei se oprește lângă un excavator care dădea zăpada la o parte pe o stradă din apropierea școlii. Îi explică situația, rugându-l pe șofer să-i ajute pe oamenii din Prahova. Omul ezită, îl sună pe șef și șeful aprobă. Dar cine era șeful? Nicu de la Primăria Afumați. Buuuun! Și la Afumați sunt Oameni, cu majusculă. Mergem către primăria din Afumați și ne oprim să-l căutăm pe Nicu să-i mulțumim. Mergem la Mariana Tudor, secretarul primăriei. Îi povestim pățania, îi spunem că vrem să-i mulțumim lui Nicu. Nu era acolo, dar îl sună : «Ce faci, Nicule? Ai trimis un utilaj să scoată camionul din șanț?» «Da» raspunde Nicu, «nu trebuia?» întreabă el. Și Mariana Tudor spune: «Ba da, Nicule, trebuia, bine ai făcut!» Închide telefonul zâmbind… Și noi am plecat la fel, zâmbind. Cine e, e. Cine nu e, nu e. Om, bineînțeles.
