40 de miliarde de euroi. Cam 1000 de euro pe cap de locuitor, în condițiile în care alte țări din fostul spațiu sovietic au obținut dublu. Doar cu atât ne-a miluit Înalta Poartă europeană. O fi mult, o fi puțin? Părerile sunt împărțite. Premierul Ponta zice că e puțin. Că s-ar fi putut obține cu vreo opt miliarde mai mult și că Băsescu a negociat prost. Că de la el are o bilă neagră. La care aș mai adăuga eu una. Cum este posibil să te duci la Brux-elles și să nu-l inviți cu tine și pe cel care va urma să gestioneze acești bani, adică pe ministrul Fondurilor Europene? Mai ales că, Eugen Teodorovici este un om cu o vastă experiență în administrarea fondurilor de acest gen și care a reușit o absorbție de 90% în cazul SAPARD. La rândul său, Ma-telotul cotrocenean spune că a obținut 6 miliarde în plus, față de exercițiul bugetar anterior și că se roagă la Dumnezeu ca actualul Executiv să fie în stare să-i cheltuiască, spre binele și propășirea nației.
Dacă punem la socoteală câteva din criteriile conform cărora sunt atribuite aceste fonduri, i-am putea găsi oarece circumstanțe atenuante, având în vedere că la această împărțeală contează foarte mult PIB-ul fiecărei țări membre, dar, mai ales neoficial gradul de absorbție din anii anteriori. Așa că ajungi să te-ntrebi dacă, în condițiile în care din cele 34 de miliarde pe care
i-am avut am reușit să accesăm doar un mizilic de 11%, adică aproximativ 3,8 miliarde de euro, merităm și cele 40 de miliarde acordate acum.
Există o singură soluție, pentru a nu mai repeta situația penibilă și jenantă din anii guvernării pedeliste. Așadar, adunați-vă, fraților toate energiile și faceți ceea ce trebuie pentru a scoate țara asta din mlaștina în care se scaldă de atâta amar de vreme. Acum, în ceasul al doisprezecelea, aveți posi-bilitatea să rămâneți în istoria acestei nații ca aceia care au scos România la lumină și au repus-o în locul pe care îl merită. Cu atât mai mult cu cât toate premisele va sunt acum favorabile și aveți ca ministru pentru fonduri europene un om care a renunțat la o funcție la Bruxelles mult mai bine remunerată, pentru a rămâne în țară în scopul de a-i pune la dispoziție întreaga experiență și capacitate de muncă. Mai ales că, în aer plutește o senzație de speranță și încredere, în primul rând din partea edililor care de-abia așteaptă să acceseze acești bani pentru a le oferi concetățenilor lor școli, dispensare, cămine de bătrâni, drumuri asfaltate, utilități, într-un cuvânt, CIVILIZAȚIE. Mingea este în terenul vostru! Doamne-ajută și mari „succesuri”!.
