• Numai prin rugăciune, post și milostenie putem ajunge să cunoaștem nemărginita iubire a lui Hristos pentru noi

De luni, 27 februarie ne aflăm în Postul Paștelui, cel mai lung și cel mai aspru post de peste an. Timp de patruzeci de zile la care se adaugă Săptămâna Patimilor, trebuie să ne purificăm sufletele prin rugăciune, milostenie, înțelegere și dăruire față de cei necăjiți.

 

Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 642, ediția print

Anul acesta, cinstim și lăudăm Învierea Domnului la data de 16 aprilie. Dacă ne gândim la începutul activității Mântuitorului, observăm că Hristos Domnul, Și-a început misiunea publică postind 40 de zile. Așadar, ca să fim vrednici de primirea Luminii Sfinte pe care o va împărți preotul în biserică, în noaptea Învierii, este musai să ne eliberăm de toate gândurile negre care ne încarcă negativ și să ne curățim sufletul. Nu traiul bun ne asigură sănătatea, ci Hristos, Mântuitorul care s-a jertfit pentru mântuirea noastră. Iată ce pași trebuie să facem pentru a parcurge drumul purificării spirituale, menit să ne aducă iertarea păcatelor, liniștea și pacea Sfintelor Paști și mai ales, viața veșnică. De fapt, Postul este o virtute și totodată, un prețios mijloc de mântuire. Asta ne obligă să ne abținem de la mâncarea de dulce.  În tot acest timp, nu avem voie să consumăm niciun fel de produs alimentar care să conțină carne, ouă sau lactate. Bineînțeles, sunt interzise și dulciurile, de orice fel, băuturile alcoolice și cafeaua. Și nu în ultimul rând, fumătorii trebuie să renunțe la acest viciu. Trebuie menționat un lucru. Fiind cel mai lung și cel mai aspru post din an, foarte riguros, el trebuie ținut, în special, de oamenii în putere. Bătrânii, copii sub șapte ani și bolnavii de toate vârstele sunt scutiți de postire după ce primesc binecuvântarea duhovnicului lor.

Mila, blândețea și bunătatea sunt legăturile noastre cu Divinitatea

Am văzut  cum menținem postul din punct de vedere alimentar. Însă, Postul Paștelui nu implică doar abținerea de la mâncarea de dulce. El trebuie asociat cu foarte multă rugăciune, căință, mărturisirea păcatelor la preot prin Sfânta Spovedanie și, evident, Împărtășirea cu marile și cinstitele daruri. Acestora trebuie să le adăugăm și un plus de milă, blândețe și bunătate. Deci, trebuie să postim nu numai cu trupul, ci și cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci și înfrânându-ne, totodată, de la patimi, păcate și ispite. Postul întreg, adevărat și desăvârșit, este nu numai cel trupesc, ci și sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare și totodată de purtări. Sfântul Ioan Gură de Aur, în lucrarea sa ”Ad populum antiocheum”, spune: ”Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el, un dușman, împăcați-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul și urechile și picioarele și mâinile voastre și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii neprivind cu ispitire frumusețile străine. Gura trebuie să postească de vorbiri rușinoase”.

Spovedania și împărtășania ne apropie de Hristos

Ca buni creștini, haideți să parcurgem Postul Mare (după cum mai este denumit Postul Învierii Domnului) în rugăciune, cu inima deschisă spre credință! Iar de încheiat să-l încheiem mergând la preot să ne spovedim și să ne împărtășim, după tradiția bisericească. La spovedanie să mergem pregătiți să ne mărturisim absolut toate păcatele. Doar așa vom fi pregătiți să primim Lumina Sfântă, să cinstim și să ne bucurăm de Învierea Domnului. ”Locul spovedaniei este biserica, și anume înaintea icoanei Mântuitorului Hristos. Numai cei bolnavi, sau cei care nu pot veni la biserică pot fi spovediți acasă. Biserica Ortodoxă nu îngăduie spovedania publică (colectivă, formală și impersonală), și nici prin intermediul mijloacelor tehnice: telefon, conferință – video, internet. După ce duhovnicul a citit molitvele, în care roagă pe Dumnezeu să ierte păcatele celui ce se spovedește, urmează mărturisirea păcatelor, făcute de cel ce se spovedește, fie că acesta răspunde la întrebările puse de duhovnic, fie că mărturisește singur păcatele sale. Credincioșii care se spovedesc ajutându-se de o listă, pe care – spre ducere aminte și-au notat păcatele săvârșite, să poarte de grijă, ca această listă să nu se rătăcească cumva și să devină cunoscută altor persoane, care ar putea, cu sau fără rea intenție, să povestească i altora”, scrie ortodoxia.de.