Sfaturi creștine pentru tinerii însurăței
Pentru că este sezonul căsătoriilor, în articolul de față vom încerca să dezvăluim importanța căsătoriei, atât din punct de vedere uman, cât și din punct de vedere spiritual. Căsătoria, înainte de toate, trebuie înțeleasă ca o instituție divino-umană, prin care, în mod tainic, se întâlnește Dumnezeu și omul.
Preot Marius Gagea, parohul Bisericii Acoperământul Maicii Domnului din Chiajna
Pentru oricine, căsătoria este o treaptă foarte importantă în viața personală și conferă un statut social aparte. (Aici, exceptăm pe cei care au hotărât să își închine viața lui Dumnezeu și să renunțe la căsătorie, așa cum sunt, de pildă, monahii). Este recomandat ca mirii, înainte de a se cununa în biserică, măcar, cu câteva zile înainte, să vină și să se spovedească la preotul duhovnic, pentru a-și curăți sufletele de păcate și pentru a primi cu vrednicie Taina Căsătoriei. De asemenea, căsătoria are drept scop constituirea unei familii, nașterea de prunci și grija față de aceștia, pentru că pruncii reprezintă darul cel mai de preț oferit de Dumnezeu familiei. Mântuitorul Iisus Hristos este Cel care a ridicat o simplă ceremonie, cum era nunta până atunci, la rang de Sfântă Taină prin participarea Sa la nunta din Cana Galileii.
Nici îngerii nu posedă acest dar
Din această cauză, partea cea mai importantă a Căsătoriei este momentul când mirele și mireasa vin în biserică, pentru a primi binecuvântarea și harul lui Dumnezeu, prin mâna preotului. Căsătoria, ca Sfântă Taină, oferă ocazia pentru părinți să fie asemănători cu Dumnezeu, prin puterea de a crea viață, iar viața este darul suprem primit de la Creatorul nostru și, totodată, una dintre tainele care covârșesc mintea noastră omenească. De aceea, părinții sunt chemați de a avea o mare responsabilitate, dar și datoria de a nu trata cu superficialitate și neglijență darul vieții. Mirii ar trebui să fie conștienți că aceast dar, de a da viață, este un dar unic, pe care nu îl posedă nici măcar îngerii din cer.
Dumnezeu pecetluiește dragostea dintre soți
Harul primit la biserică, prin rugăciunile preotului, are menirea să împlinească, să întărească și să desăvârșească dragostea dintre cei doi soți și, totodată, să pecetluiacă această dragoste a soților. Ca urmare, Mântuitorul ne învață că această Sfântă Taină unește definitiv pe cei doi soți: ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. Mai departe, Sfântul Apostol Pavel ne spune că, după căsătorie, soțul și soția, numai sunt două persoane distincte, ci ele devin un singur trup înaintea lui Dumnezeu. De aici, trebuie să înțelegem că Dumnezeu pecetluiește legătura dragostei dintre cei doi soți, prin Taina Cununiei, și nu crează, în mod forțat sau în mod magic, legătura dragostei dintre miri, în momentul când se săvârșește slujba în biserică.
Mirii, Împărați pentru o zi
De aceea, Căsătoria, ca Sfântă Taină a Bisericii, transcede și depășește ritualul omenesc și are puterea de a transforma o iubire egoistă în doi (ea îl iubește pe el și el o iubește pe ea) într-o iubire desăvârșită prin primirea lui Dumnezeu, ca o a treia Persoană care este martora supremă a dragostei dintre cei doi soți. Dar renunțarea la această iubire egoistă, în zilele noastre, se face din ce în ce mai greu, pentru că mulți dintre tineri nu se mai simt destul de responsabili și destul de puternici să dea piept cu dificultățile vieții de familie. Și, cu atât mai mult, soții au datoria de a progresa în dragostea lor unul față celălalt și față de Dumnezeu, pentru a se descoperi neîncetat unul pe celălat în fiecare clipă a existenței lor. Cununiile, care sunt așezate pe capetele mirilor de către preot și de către nași, simbolizează coroanele pe care le-au primit Adam și Eva, în Rai, ca semn distinctiv că ei erau așezați, din rânduiala lui Dumnezeu, stăpâni peste toată creația văzută. Mirii, în ziua când se căsătoresc, devin Împărați pentru o zi.
Să ne construim căsnicia pe piatra învățăturii lui Hristos!
Mai precizăm un lucru foarte important pentru înțelegerea Tainei Căsătoriei și anume salutul pe care toată lumea îl folosește și îl adresează mirilor: Casă de piatră! De fapt, acest salut este profund creștin, așa cum, de exemplu, este și salutul de Înviere: Hristos a Înviat! și răspunsul Adevărat a Înviat! Salutul de la nuntă este rezumatul unei frumoase pilde rostite de către Mântuitorul Hristos despre bărbatul înțelept care și-a construit casă pe piatră și venind ploaia nu a dărâmat-o și despre bărbatul neînțelept care și-a construit casă mare și frumoasă pe nisip și venind ploaia s-a dărâmat, pentru că nu avea temelie, și mare a fost căderea acelei case. Așadar, înțelegem din această pildă că, dacă ne construim căsnicia noastră pe piatra învățăturii lui Hristos vom fi asemeni bărbatului înțelept care și-a construit casa pe stâncă și nu s-a dărâmat, iar dacă nu venim în Biserică, să primim Taina Cununiei, înseamnă că nu ne așezăm căsnicia noastră pe temelia de piatră, care este Hristos, ci ne asemănăm bărbatului neînțelept care și-a construit casa pe nisip și la primul necaz, la prima încercare s-a dărâmat.
Femeia este inima bărbatului
Mai este un aspect care cere lămuriri suplimentare: Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să fie cap femeii sale, iar femeia să fie ascultătoare de bărbatul ei, așa cum și Hristos este cap al Bisericii Sale. Această rânduială nu trebuie înțeleasă în sensul că Dumnezeu a îngăduit ca bărbatul să se simtă îndreptățit ca să aibă un comportament de tiran și de stăpân absolut în familia sa, ci să devină mai înțelept, mai responsabil în calitate de cap al familiei sale, virtute ce este necesară oricărui bun conducător. Părintele Arsenie Papacioc întrebat fiind despre calitatatea bărbatului de cap al femeii, el a spus foarte frumos că dacă bărbatul este capul femeii atunci inima bărbatului trebuie să fie femeia sa, și Dumnezeu alege să se pogoare și să se sălășluiască în inima omului și nu în mintea lui sau în creierul lui. Concluzia celor spuse de noi, este că modelul nostru de conviețuire în familie îl găsim în Sfânta Scriptură și, dacă vrem să fim plăcuți de Dumnezeu, trebuie să îl urmăm.
