Anul acesta, Biserica Ortodoxă Română a rânduit să se facă pomenirea tuturor celor adormiţi întru dreapta credinţă, tot pe 9 martie. La Moşii de iarnă, cum este cunoscută marea sărbătoare, preoţii oficiază slujbe prin care-I cer Domnului milostivire şi o judecată cu blândeţe, prin care să-i aşeze pe cei trecuţi în nefiinţă în ceata drepţilor.
De sâmbătă începe un ciclu de pomenire a morţilor care va dura până în sâmbăta Floriilor sau în sâmbăta lui Lazăr, excepţie făcând sâmbăta lăsatului de sec la brânză, cea din 16 martie. Pomenirile acestea se fac pentru a respecta porunca să ne rugăm unii pentru ceilalţi, dar mai ales, pentru respectul pe care fiecare îl datorează celor plecaţi dintre noi. Chiar dacă au trecut la viaţa veşnică, ei nu încetează să fie bunicii, părinţii, fraţii, surorile, prietenii noştri. Pomenirea lor este cea mai bună dovadă că noi nu-i uităm, îi cinstim. Biserica îndeamnă credincioşii să meargă la preot în această zi de martie, cu o prescură, un pomelnic în care să fie trecute numele celor adormiţi din familie, o colivă, un pic de vin şi o lumânare pentru ca aceştia să fie pomeniţi de unul dintre slujitorii lăcaşelor de cult. De acolo de sus, de unde sunt, ei veghează asupra noastră. Se roagă pentru noi, şi noi trebuie să ne rugăm pentru ei.
