Jilava
Fără îndoială, şcoala a început în împrejurări dificile anul acesta şi autobuzele şcolare puse la dispoziţie de stat trebuie să aducă elevii în clădiri care să le ofere şi condiţii pe lângă transport. De aceea, mulţi aleşi locali ilfoveni s-au dat peste cap de-a dreptul pentru a crea aceste condiţii elevilor şi, astfel, cu tot ce mai face statul şi cu tot ce mai face primăria, să se alcătuiască un tot unitar spre binele copiilor. Ilie Ionescu, viceprimarul Jilavei cu atribuții de primar, este unul dintre aceştia.
2 şcoli, aproape 700 de copii
Să fi fost trecut uşor de orele 16 când ne întorceam de la Vidra când, în parcarea primăriei Jilava, Ilie Ionescu se urca într-o maşină. Nici poveste să meargă acasă, ci la inspecţie, la cele două școli, să constate stadiul lucrărilor. De ce n-am merge şi noi de la Jurnalul de Ilfov ? Iar Ilie Ionescu ne povesteşte, pe drum, că sunt aproape 700 de copii care merg la ambele şcoli, circa 150 la şcoala nr.1 şi circa 550 la şcoala nr.2. «De unde, de neunde, şcolile trebuiau igienizate căci aşa e legea, dar am făcut şi câteva reparaţii. Şcolile sunt în cartiere diferite, cu oameni diferiţi, însă nu am făcut niciun fel de diferenţă. E ca la copii: iei un cadou unuia, îi iei şi celuilalt»
Şcoala gimnazială nr. 1
Este cea mai veche şcoală a comunei şi este atestată documentar în raportul profesorului Jorju, din 16 aprilie 1840, cu ocazia inspecţiei şcolilor din comunele Ilfovului. Şcoala a fost igienizată, revăruită şi s-au pus lambriuri, erau chiar şi cărţi pe bănci, totul era aproape gata pentru 15 septembrie.
Şcoala gimnazială nr. 2 are 16 uşi noi
Pe strada Verii, în zona de est a comunei, unde se află şcoala, am petrecut cel mai mult timp căci… au fost multe de povestit. Ce spune Ilie Ionescu: „La această şcoală nu se mai bătuse nici măcar un cui din 2004 şi condiţiile nu erau din cele mai bune. Am luat şcoala la refăcut începând de afară unde treptele celor două intrări au fost reacoperite cu gresie rugoasă, antiderapantă. Era un chin pe timp de ploaie sau iarna să intri în şcoala aceasta şi, slavă Domnului!, că nu s-a întâmplat vreun accident tragic. Apoi, la băi nu existau uşi, iar pereţii erau aproape dărâmaţi, parchetul din clase abia se mai vedea. În consecinţă, pereţii au fost curăţaţi şi zugrăviţi cu vopsea lavabilă, s-au refăcut pereţii şi s-au montat 16 uşi numai în zonele de toalete. Toate clasele şi holurile sunt lambrisate acum, iar sistemul ales de constructor face ca eventuala înlocuire a unei porţiuni deteriorate să se schimbe mai uşor. Tot parchetul a fost raşchetat şi apoi lăcuit, dar sunt unele clase unde s-au aplicat şi 5 straturi de lac, atât era de stricat parchetul. Şi în laboratorul de informatică s-au securizat prizele prin prinderea lor de plăcile de OSB care sunt pe dedesubtul lambriului, în aşa fel încât, atunci când se decuplează ceva din priză, aceasta să nu mai iasă cu totul. Din păcate, pentru că sălile sunt şi aşa mici, am fost nevoiţi să stricăm sobele care, oricum, nu se mai foloseau. Apoi, s-a construit scena în curtea din spate. Mai este o singură treabă de făcut: trebuie dărâmat coşul şi turnat altul. Pe la îmbinările vechi sunt mari găuri pe unde plouă în şcoală. Dacă nu facem coşul, înseamnă că lăsăm să se strice toată renovarea şcolii”, nu conteneşte Ilie Ionescu să povestească.
„Covor roşu” spre penitenciar
Cunoaştem expresia „covorului roşu”, pe care îl aşternem pentru musafiri, cu sensul că avem grijă ca totul să fie mai curat ca de obicei. I s-a întâmplat şi Jilavei, atunci când, pentru Ziua Porţilor deschise de la penitenciar, din 6 august 2014, primăria şi conducerea penitenciarului s-au unit într-o echipă, pentru a-şi primi oaspeţii. „Era un moment important pentru toată lumea, veneau demnitari şi drumul până la porţile penitenciarului era plin de bălării. Am discutat şi noi, primăria, am pus la dispoziţie uneltele de lucru – greble, lopeţi, căldări etc – ca şi varul şi bidinelele, iar comandantul penitenciarului a pus la dispoziţie 15 deținuți care au muncit. Nu vă puteţi imagina ce era de-o parte şi de alta a drumului. De 20 de ani nu se făcuse absolut nimic. Totul a fost luat la mână şi la greblă. A fost o treabă pe care, de obicei, o fac utilajele. Dar, cu această ocazie, am restabilit o bună colaborare cu conducerea penitenciarului şi am convenit ca, periodic, să asigurăm în comun curăţenia în această zonă”, spune Ilie Ionescu. Ce-ar mai fi de spus? Că se vede când cineva vrea să muncească.
Foto: Andrei Dumitru
