Scrisoare deschisă către bufteni

„Tot ceea ce am făcut eu pentru mulți din cetățenii orașului, am făcut cu banii proprii. Nu o spun spre laudă, ci spre adevăr”. Gheorghe Pistol
Mulțumesc „Jurnalului de Ilfov”, că îmi oferă ocazia să răspund calomniilor aduse de o publicație. Culmea este că exact același ziarist, acum două săptamani m-a contactat propunându-mi să-l plătesc pentru a-l ataca pe primarul Ion Stoica . L-am refuzat politicos și atunci și-a încercat norocul în partea cealaltă, unde se pare că l-a și găsit… pe o sumă frumușică, dacă ar fi să ne luăm după zvonurile din târg. Nu comentez calitatea articolului, însă greșelile grave făcute prin publicarea datelor personale ale membrilor familiei și ale mele, îi va aduce ziaristului, ca și publicației, o chemare grabnică în justiție.
Ne întrebăm dacă șeful serviciului Taxe și impozite din Primăria Buftea,  remarcabilul domn Manolache, a fost forțat să dea ziaristului actele reproduse în paginile ziarului,sau vreun alt angajat??
Ce incearcă domnul Primar Stoica să demonstreze prin articolul defăimător, căruia îi opune unul sforăitor laudativ despre sine? Că sunt un om obișnuit, cu o viață normală, care ca orice om de afaceri,a câștigat și a pierdut, dar care nu a furat. Averea familiei mele a fost adunată în timp, încă de pe vremea cand eram student și mă ocupam cu vânzări de calculatoare și component de gen. Cu banii dobândiți am cumpărat terenuri, simțind că este o investiție profitabilă peste ani. Așa a fost și câștigul, a fost bun. Am hotărât să repet experiența, am împrumutat bani din bănci gajând cu terenuri, dar conjunctura a fost nefavorabilă și am pierdut. Am plătit cu o parte din terenuri datoriile, cu altă parte fac agricultură, din care câștig mulțumitor. Imi plătesc sistematic creditele, iar dacă nu voi mai putea avea banii necesari, există destule terenuri care pot constitui monedă de schimb. Consider că nu este rușinos să ai datorii la banci, 80% din populația României are.
Cred că mai nimerit ar fi fost ca ziaristul care a scris articolul sforăitor elogios despre primarul Stoica, să pună în paralel situația acestuia: Un primar care nu are datorii, are mașini scumpe, moteluri, case de vacanță, terenuri și firme – toate din salariul său de bugetar de 2800 lei/luna. A găsit nimerit primarul Stoica Ion, să arunce în paginile publicației un document emis de ANAF Ilfov în care se spune despre un sechestru asigurător, același document pe care mi-l flutura prin Primărie cu un rânjet satisfacut, cu mult înainte ca eu să iau la cunoștință despre existența unui asemenea act. Pentru a nu rămâne primarul cu fața contracturată, o să-i spun că sechestrul, abuziv de altfel, a fost emis de ANAF Ilfov pentru un TVA care ar fi trebuit perceput la efectuarea unor tranzacții imobiliare pe anii 2005-2006, TVA care nu era prevăzut de lege la acel moment, și pe care acum ANAF-ul îl calculează retroactiv. Este motivul pentru care am dat în judecată această instituție. Am convingerea că buftenii au discernământ și știu să vadă diferența. Tot ceea ce a înfăptuit primarul Stoica în orașul Buftea, a făcut cu banii noștrii, ai tuturor (jumătate pentru oraș, jumătate pentru el.) Se putea face mult mai mult dacă nu erau firmele de casă cu care a lucrat.
Tot ceea ce am făcut eu pentru mulți din cetățenii orașului, am făcut cu banii proprii. Nu o spun spre laudă, ci spre adevar. Nimeni din cei care mi-au călcat pragul n-a plecat cu mâna goală: probleme financiare, de sănătate, sociale, grave și mai puțin grave, pentru toate am avut o rezolvare. Am încercat crestinește să alin suferința și disperarea celor în nevoie și să schimb măcar pentru un moment viața lor în mai bine. Am oferit copiilor din școlile orașului excursii, premii pentru meritele lor școlare, daruri de sărbători. Pentru bătrâni – pelerinaje la mânăstiri, sprijin financiar și medical. Am făcut zeci de drumuri și demersuri pentru redeschiderea Spitalului orășenesc, dupa ce am sprijinit un an întreg – în calitate de consilier județean – utilarea lui prin CJ Ilfov cu aparatură modernă. N-am reușit până acum, dar nu abandonez și știu că într-o zi, curând, Spitalul se va redeschide. Zilnic, în fața biroului meu sunt zeci de persoane – oameni săraci, bolnavi, cu speranța rămasă cât “firul de nisip“. Ei îmi mulțumesc mie că-i pot ajuta, eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot să o fac. Cu banii duși pe apa sâmbetei, de către Primăria Buftea, s-ar fi putut face o cantină a săracilor, s-ar fi putut sprijini familiile cu mulți copii, s-ar fi putut crea un serviciu de sprijin pentru cei cu situații dramatice. Dar când ajungi prea sus, îi vezi pe cei mulți furnici, și nu te mai mustră conștiința că de fapt pe spinările lor te-ai ridicat.
Nu mi-am propus niciodată, și nici acum, să fac pe sfântul. Sunt om, cu bune și rele, cu reușite și greșeli. Dacă îmi recunosc o calitate, aceea este sensibilitatea la tot ceea ce aduce durere semenilor mei. Și domnul Stoica este semenul meu, și de aceea tac, deși aș putea să umplu pagini întregi de ziar cu acuze și dezvăluiri. Dar nu sunt organ de cercetare și cum “nicio faptă fără răsplată“, va veni și timpul când se vor clarifica.
Dorm liniștit știind că n-am furat, că nimeni nu plânge pentru că l-am nedreptățit sau umilit. Până la urmă articolul cu pricina îmi face și un serviciu: demonstrez cu armele “dușmanului“ că nu vreau să vin la Primăria Buftea să fac avere, pentru că am din ce să trăiesc decent și cu ce să-i ajut zilnic pe cei din jurul meu, spre deosebire de altii care au intrat in aceasta intitutie fara un ban in urma cu 8 ani, dar cu mult tupeu și nu-și mai cunosc în momentul de față achizițiile făcute din modestul salariu de la stat.
Se știe că disperarea îl face pe om să greșească, și articolul comandat este unul din semnele disperării că scaunul de la Primarie își pierde echilibrul.