Duminică, pe 27 iulie, Biserica ortodoxă a îmbrăcat din nou, haine de sărbătoare. Creștinii l-au prăznuit pe Sf. Mare Mucenic Pantelimon, ocrotitorul medicilor și tămăduitorul bolnavilor.
Preot Florin Badea, Parohul Bisericii Săbăreni/Buftea
Sf. Pantelimon a trăit în timpul Împăratului Maximian, fiind contemporan cu Sf. Epictet și Astion. Tatăl său era păgân și mama sa creștină. Mama sa a început să-l învețe cele mai sfinte și frumoase învățături creștinești, dar a murit devreme și fiul său a rămas singur. Și tatăl său, păgân înfocat, a căutat să-i dea o educație după tradiția păgână, de aceea l-a trimis să învețe meșteșugul doctoricesc la cel mai vestit doctor din vremea aceea, Eufrosin.
Credința sfântului devine lucrătoare
(…) Într-o zi, în drumul său a văzut o viperă care mușcase un copil. Vipera stătea lângă copilul mort și, iată, pentru că auzise Pantoleon de la învățătorul său, preotul Ermolae, că orice se poate împlini cu puterea lui Hristos, a zis: „Dacă este adevărat că Hristos este atât de puternic, acum este prilejul să văd și eu puterea Lui”. Și atunci s-a rugat zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, știu că nu sunt vrednic de mila Ta și de a-mi asculta rugăciunea, dar arată-Ți puterea Ta şi vindecă acest copil ca şi eu să mă conving de puterea Ta și să Te mărturisesc pe Tine, Dumnezeu, așa cum Te numește preotul Ermolae”. Și a zis Pantoleon: „În numele lui Iisus Hristos scoală-te copile, și tu viperă să mori, pentru că tu l-ai ucis pe acest copil!”. Și pentru că a cerut aceasta cu inima curată, îndată copilul s-a trezit ca dintr-un somn, şi vipera a crăpat in două. Şi s-a dus îndată Pantoleon la dascălul său Ermolae preotul și i-a zis: „Părinte, iată, am văzut că Hristos de care îmi vorbești face minuni!”, și a istorisit minunea. Dar dascălul său, preotul Ermolae a zis: „Merg și eu cu tine să văd această minune de care îmi vorbești.” Și ducându-se, bătrânul a găsit vipera moartă și copilul sănătos.
Botezul-poarta de intrare în creștinism
Și atunci a zis Pantoleon: „Părinte, nu mă mai lăsa fără să mă botezi, căci acum cred în Hristos cu toată inima!” Și a rămas acolo mai multe zile și apoi s-a întors la tatăl său și l-a întrebat tatăl său: ,,Unde ai fost atâta vreme?” iar el i-a răspuns: „Împăratul a avut un bolnav foarte grav și pentru că m-a luat cu el, am stat lângă el să vindecăm acel bolnav.’’ Când îi spunea aceasta se gândea la Împăratul Hristos, iar bolnavul era el însuși. După aceea, a mers la Eufrosin și acesta l-a întrebat: „Unde ai fost atâtea zile de nu ai mai venit la mine?” și el i-a spus: „Tatăl meu a cumpărat o moșie, m-am dus cu el s-o văd și am purtat grijă de acea moșie.” Nici acum n-a socotit că a mințit căci numea Tată pe Dumnezeu, iar moșia o numea trupul său, aria trupului său, pentru care sufletul i s-a luminat cu adevărat.
Mărturisirea de credință, condiție a credinței lucrătoare
De acum înainte, se gândea Pantoleon, cum să-l facă pe tatăl său să creadă în Hristos. Și a început să-l întrebe: „Tată, de ce zeii pe care îi ai în casa ta, căci avea statui închinate lui Ascripie, lui Die, lui Artemon, nu se mișcă?” Și tatăl său spunea: „Nu știu fiule de ce nu se mișcă, dar știu că ei sunt puternici.” Apoi iată, s-a ivit prilejul ca tatăl său să vadă puterea lui Hristos. Un orb care fusese la toți doctorii și la Eufrosin, a venit la Pantoleon, chiar în casa tatălui său ca să-l vindece. Atunci Pantoleon a început să se roage și să zică: „Doamne Iisuse Hristoase, Tu ești doctorul Sufletelor și al trupurilor!” și cu mâna sa a însemnat cu semnul crucii ochii orbului și a zis: „În numele lui Iisus Hristos să vezi!” iar orbul a început să vadă.
„Scumpă este înaintea Domnului, moartea cuvioșilor Lui” ( Stih)
Și împăratul a auzit ce face acest om. L-a întrebat întâi, cu blândețe, ce face, iar Pantoleon i-a răspuns: „Iată, eu slujesc Dumnezeului celui viu și adevărat! Și cu adevărat nu slujesc idolilor, nici jertfă nu le aduc lor. De aceea să nu te miri, o, împărate, că eu te cinstesc, dar mai mult decât pe tine cinstesc pe Împăratul ceresc.” Atunci împăratul a poruncit ca Pantoleon să fie bătut și batjocorit. Și el răbda când era spânzurat, iar trupul său strujit cu unghii de fier. Se ruga lui Dumnezeu zicând: „Doamne, să-mi ajuți mie în necaz! Nu te depărta de la mine, ci vino și mă apără de vrăjmașii ce vin asupra mea!” Și au obosit călăii și nu mai puteau să îl chinuiască, iar el era proaspăt și viu și mulțumea lui Dumnezeu (…)
Pantoleon devine Sf. Mare Mucenic Pantelimon
(…) Și atunci au hotărât să-l lege de un măslin și să-i taie capul. Dar Pantoleon a zis: ,,Lăsați-mă întâi să mă rog!” Și s-a rugat și s-a auzit glas din cer: ,,De acum nu te mai numești Pantoleon, ci Pantelimon, adică cel cu totul milostiv, ca să te rogi pentru toți creștinii din toate timpurile și din toate locurile și să duci rugăciunile lor la Dumnezeu și câți îți vor cere ajutorul să-i tămăduiești!” Împăratul a poruncit să-i taie capul. Și i-au tăiat capul și în loc să curgă sânge, din gâtul lui curgea lapte iar măslinul de care era legat a înflorit și a dat roade în câteva clipe.
Cauza bolilor și cum ne putem vindeca
Studiind foarte mult, Sf. Pantelimon a înțeles că vindecarea unui om presupune vindecarea trupului dar mai ales a sufletului.
O mulțime de experiențe și observații au demonstrat că sufletul cu patimile, vinovăția și anxietatea lui acționează mult asupra trupului.
Vindecând sufletul prin sfintele taine (începând cu o spovedanie după pravilă) omul dobândește harul dumnezeiesc, condiția de bază a vindecării.
Pelerinaj la Biserica Sf. Pantelimon din București
Sâmbătă, începând cu orele 18:00, la bisericaq Sf. Pantelimon de la Foișorul de Foc din București, a avut loc slujba vecerniei unită cu Litia și acatistul Sfântului, săvârșită de către un sobor de preoți. La sfârșitul slujbei, cu Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc o procesiune de mare amploare, cu încărcătură emoțională și duhovnicească, având ca scop mărturisirea de credință. Sf. Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, fiind un model de doctor, slujitor și creștin următor lui Hristos.