Obiceiuri și tradiții
Floriile nu înseamnă numai ramuri de salcie și măslin. De marea sărbătoare sunt legate și foarte multe obiceiuri și tradiții, care se păstrează și astăzi cu sfințenie, mai ales de către oamenii din vatra satului.
Legendele străvechi leagă ziua Floriilor de denumirea zeiței romane Flora, zeița florilor. Aceasta era una dintre divinitățile care vegheau asupra dezvoltării vegetației. La vremea aceea, se credea că natura înverzea, înflorea și dădea roade, sub protecția ei. Zeița proteja grădinile, livezile și câmpiile. Fiind simbolul reînnoirii ciclului vieții, aceasta era sărbătorită, an de an, după ce se topeau ultimele urme de zăpadă, iar florile se deschideau către cer. Ei îi era dedicată întreaga lună aprilie.
De Ziua Florei se organizau petreceri vesele, care erau animate de jocuri, dansuri, mâncare, băutură și flori din belșug. Era o zi a bucuriei, marcată cu supremația senzualității. În cadrul festivalului care îi era dedicat, li se dădeau drumul în ringul circului unor animale despre care se spune că simbolizau fertilitatea. Oamenii care le prindeau erau considerați norocoși, presupunându-se că belșugul avea să se reverse peste casa lor.
Băieții se uită la fete
ca la un pom înflorit
O mare parte dintre obiceiurile și tradițiile populare legate de marea sărbătoare încă se mai păstrează și în vremurile noastre. De exemplu, în ajunul Floriilor, la miezul nopții, fetele nemăritate fierb câteva crenguțe de busuioc, iar dimineața se spală pe cap cu această apă, ca să aibă părul frumos și strălucitor. Apa rămasă nefolosită o pun la rădăcina unui copac, în credința că băieții se vor uita la ele ca la un pom înflorit. Tot în sâmbăta dinaintea Floriilor, se obișnuiește să se pună o oglindă și o cămașă curată sub un păr altoit, spunând de trei ori rugăciunea Tatăl nostru.
Se spune că persoanele singure care efectuează acest ritual își vor întâlni jumătatea, în scurt timp. Cei care s-au despărțit și vor să-și aducă înapoi persoana iubită, în ajunul sărbătorii, pot face două păpuși din lut, sau din orice alt material, cărora să le dea numele fostului iubit și al noii sale partenere. Deoarece păpușile reprezintă noul cuplu, trebuie îngropate într-un loc ferit de ochii lumii, spate-n spate, spunând: „Când se vor întoarce păpușile acestea una către alta, atunci să se mai întoarcă dragostea lui X (se rostește numele lui) către Y (se rostește numele ei) și atunci să-și mai vorbească ei doi”. Acestea sunt, însă, tradiții de origine păgână.
Salcia sfințită ferește casa de spiritele rele
La creștini, există obiceiul salciei sfințite, împărțită de preot în biserică. Ramurile se iau acasă și se păstrează peste an, în credința că au putere tămăduitoare. Bolnavii se înfășoară cu salcia ca să-și aline durerile de spate și nu numai. Dacă sunt puse la icoane, uși și ferestre, casa va fi ferită de spirite rele, greutăți și necazuri mari. Cei care cred în puterea lor vor trăi în armonie, se vor bucura de bunăstare și vor fi fericiți.
