Poziția din ultima vreme a fostului președinte Traian Băsescu mi-a adus aminte de povestea ucenicului vrăjitor, atât de măiastru zugrăvită de Goethe, în poemul său. Băse pare speriat de măturoiul justiției care, spune el, a cam luat-o razna și comite abuzuri. S-a sucit, dintr-o dată și nu-i mai place de doamna cu spadă și balanță, legată la ochi. Spune el că nu este normal ca suspecții sau inculpații în cazuri de corupție să fie „umiliți” și plimbați cu cătușele prin fața armatei de fotoreporteri și cameramani. Că respectivilor li se îngrădește libertatea și dreptul la apărare. Că, în alte țări europene, nu există acest spectacol hidos. Că asistăm la o „monstruoasă coaliție” între procurori și judecători. Că cei din urmă nu mai vor, sau nu mai pot să-și controleze confrații într‑ale magistraturii. Că ceea ce s-a construit în zece ani de mandat s-a transformat într‑un monstruos Golem, imposibil de strunit. Si dă-i si luptă! Totul culminează cu o ultimă postare pe Facebook, în care afirmă, sus și tare, că nu crede în 6 lucruri. Printre acestea, faptul că Bica & Compania nu au luat șpagă, așa cum nici Nuți Udrea nu a luat Vuitonul cu 900 de mii de euro. Toată această atitudine mă nedumerește. Oare, pe vremea când era în deplinătatea mandatului său, nu asistam la acest spectacol pe care, astăzi, Băsescu îl înfierează, cu mânie proletară? Oare, oamenii aflați pe baricadele luptei anticorupție nu sunt cam aceeași de pe vremea când era președinte în funcție? Nu el i-a numit în acele funcții? Să fi înnebunit Kovesi și a sa armată de procurori, așa, peste noapte? Măi, să fie!
Spectacolul este, într‑adevăr, hidos. Dar este un spectacol pe măsura „dezmățului corupțional” din România ultimului sfert de veac. Păi, de-aia n-o să vezi, domnule Băsescu, un spectacol similar, în vest! Matale nu-ți vine să te crucești, când vezi cât de adâncă este cloaca corupției din țara pe care ai „păstorit-o” timp de un deceniu?
În altă ordine de idei, deși Băsescu afirmă că este împins în această luptă, neașteptată pentru unii, printre care mă număr și eu, de dorința de a avea o justiție¨imparțială, care să respecte drepturile omului, nu pot să nu‑mi pun unele întrebări. Mai țineți minte legenda conform căreia Traian Băsescu stă călare pe un morman de dosare penale, cărora „le dă drumul” în funcție de interese? Ei bine, încep să cred că este mai mult decât o legendă. Că în ea există un sâmbure, destul de viguros, de adevăr. Pentru că, altfel, nu-mi explic cum de feblețea fostului președinte, Nuți Udrea, a fost săltată de ”netrebnicii” de procurori DNA taman după încetarea mandatului lui Băsescu. Mai mult, oare unde or fi stat „la clocit” atâtea alte dosare în care sunt anchetați apropiați de-ai Băsescului, sau membri PDL? Vedeți cum i se dă apă la moară teoriei conspirației potrivit căreia, „justiția lui Băsescu” se făcea pe sprânceană?
Mărturisesc că și pe mine mă scârbește spectacolul mediatic la care sunt supus. Aici sunt, în parte, de acord cu domnul (fost) președinte. Dar, consider că, așa cum spuneau anticii „Pereat mundus, fiat justitia!”, adică, ”Să piară lumea, dar să se facă dreptate!”.
