Cam asta este drăcovenia care a rezultat în urma scrutinului din 9 decembrie, adică un parlament mai mult decât „supraponderal” ci de-a dreptul obez. Pariez că înșiși useliștii nu se așteptau la așa ceva și au rămas perplecși. Vinovate? Năstrușnica, dacă nu aberanta lege care stabilește modul de distribuire a mandatelor, care, iată, naște monștri și Curtea Constituțională care a respins amendamentul PSD care cerea uninominalul „pur”, astfel încât cel care strângea voturile majoritare să fie declarat câștigător, cam cum se întâmplă la alegerile locale. Drept urmare, a rezultat un for legislativ monstruos cu 588 de parlamentari, cu 116 mai mulți decât prevede Constituția. Asistăm la o situație paradoxală în care o lege organică „bate” legea supremă. Încă o dată România se dovedește a fi țara tuturor posibilităților. Referendu-mul din 2009, în urma căruia majoritatea românilor și-au exprimat dorința de a avea un Parlament mai „suplu”, cu doar o singură Cameră și doar 300 de viteji, ca aceia de la Termopile, a fost uitat stingher într-un cotlon prăfuit al istoriei recente. Niciunul dintre bărbații politici ai neamului din defuncta legislatură nu a mai pus „cestiunea” pe tapet, încălcând cu nesimțire voința populară. Că doar vajnicii noștri aleși nu erau să-și dea cu tesla în ceea ce au dovedit că le lipsește cu desăvârșire. Acum stau și se holbează la Goliat-ul născut din uterul malformat al Legii electorale și dau din colț în colț în căutarea unei soluții de buget, pentru a asigura huzurul pentru următorii patru ani al diformei creaturi. Noii aleși mai sunt preocupați și de faptul că sălile de ședințe au devenit neîncăpătoare și că fotoliile de parlamentari sunt insuficiente. Le-aș sugera să monteze strapontine la capetele rândurilor, iar dacă nici așa nu se rezolvă problema, să fie aduse scaune pliante de camping, care sunt mai ieftine și nu împovărează prea mult bugetul. Mai ales că, de la Guvern, după victoria zdrobitoare a USL, vin semnale potrivit cărora urmează o nouă perioadă de austeritate, cu mă-riri de impozite, scumpiri și înghețuri salariale, iar România are de returnat anul acesta FMI un „mizilic” de vreo 5 miliarde de euro. Dar stați fără grijă, bugetul este aprobat în Parlament și nu-i văd pe proaspăt-aleșii legiuitori să nu-și asigure un trai liniștit și îmbelșugat.
Eu cred, totuși, în revenirea la scrutinul pe liste care este mult mai natural și nu creează surprize de genul acesteia, mai ales pentru că, și anul acesta, s-a dovedit că electoratul nu a votat un anumit candidat, ci partidul sau alianța. Ba, încă o dată, s-a văzut clar că alegătorii nu au votat „pentru” un program de guvernare ci „împotri-va” dictatorului Băsescu și a „pupilei” sale, Alianța România Dreaptă. Eu, unul, sunt foarte pesimist în privința a ceea ce ne rezervă viitorul, dacă mă gândesc la ce le poate pielea unor „specimene” care populează, încă, noul Parlament.
Doresc să închei cu un citat al unuia dintre marii noștri poeți, care mi se pare de o actualitate care ți taie răsuflarea. Iată ce spunea Octavian Goga la anul de grație 1916: „Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei.(…) Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s au vândut o viață întreagă, deputații contrabandiști.(…) Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de meningită morală.”
