Ne trec fiorii numai la simpla citire a trei cuvinte – situaţii de urgenţă – şi, imediat, memoria ne ajută cu imagini ale unor dezastre. Raţiunea îşi face apoi apariţia pentru a ne ghida spre cei care se ocupă de populaţie în aceste situaţii pe care nimeni nu şi le doreşte. Iar cei care au misiunea de salvare sunt serviciile voluntare, serviciile private şi serviciile profesioniste. Un trio care trebuie să funcţioneze în momente critice ca un mecanism de ceas elveţian, dar care se pune la punct în momente de calm.

Ce prevede legea

În România sunt constituite, potrivit actelor normative în vigoare, următoarele categorii de servicii pentru situaţii de urgenţă: 

1. Servicii publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, adică : a. servicii profesioniste pentru situaţii de urgenţă, constituite ca servicii publice deconcentrate în subordinea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene) şi b.servicii vo­luntare pentru situaţii de urgenţă, constituite ca servicii publice descentralizate în subordinea consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor. Bine de ştiut ! Conform prevederilor legale în vigoare, nu sunt obligate să înfiinţeze servicii voluntare consiliile locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor unde funcţionează servicii profesioniste. 

2. Servicii private pentru situaţii de urgenţă constituite în cadrul operatorilor economici şi instituţiilor publice, ca servicii proprii sau constituite ca societăţi comerciale prestatoare de servicii. 

Dar, publice sau private, toate aceste servicii pentru situaţii de urgenţă au ca scopuri principale apărarea vieţii, bunurilor şi mediului împotriva incendiilor şi dezastrelor, precum şi realizarea măsurilor de protecţie civilă. Şi din nou este bine de ştiut că serviciile profesioniste asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă. 

Cum cooperează concret?

Cooperarea dintre serviciile profesioniste, serviciile voluntare şi serviciile private pentru situaţii de urgenţă are loc pe mai multe paliere, astfel: 

1. Desfăşurarea de activităţi preventive în comun prin sprijinul acordat serviciilor profesioniste de către serviciile voluntare şi serviciile private privind informarea populaţiei şi respectiv a salariaţilor privind pericolele potenţiale, măsurile de prevenire precum şi modul de comportare în situaţii de urgenţă. Apoi, prin participarea serviciilor voluntare şi a celor private la derularea campaniilor naţionale de informare preventivă iniţiate de către Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Prin desfăşurarea activităţilor preventive în comun atât serviciile private şi mai ales cele voluntare au un rol esenţial în atingerea obiectivului specific al activităţii de informare preventivă : asigurarea unui nivel corespunzător de educaţie preventivă pentru cetăţeni, astfel încât comunitatea să participe activ la prevenirea și gestionarea situaţiilor de urgenţă cu care aceasta se poate confrunta. 

2. Desfăşurarea de activităţi de pregătire în comun prin exerciţii organizate şi conduse de către serviciile profesioniste. 

3. Participarea, în comun, la intervenţii pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă, pe baza planurilor de intervenţie şi cooperare elaborate de către au-torităţile competente.

 Ce se întâmplă la nivel local

La nivelul comunităţilor locale, derularea intervenţiei se face gradual, astfel: 

a) alarmarea serviciului voluntar, concomitent cu anunţarea/alertarea serviciilor profesioniste, precum şi a serviciului privat/voluntar cu care s-a încheiat un contract/o convenţie de intervenţie; b) intervenţia propriu-zisă efectuată de serviciile voluntare; c) sprijinul acordat intervenţiei (în tehnică şi personal specializat) de către serviciul privat/voluntar cu care s-a încheiat un contract/o convenţie de intervenţie; d) sprijinul acordat intervenţiei (în tehnică şi personal specializat) de către servicii-le profesioniste. 

Serviciul voluntar solicită, în sprijin, intervenţia serviciilor private şi a celor voluntare cu care a încheiat contracte/convenţii de intervenţie sau, după caz, a serviciilor profesioniste, ori de câte ori amploarea situaţiei de urgenţă depăşeşte capacitatea de răspuns a acestuia. Tendinţa actuală este de a deplasa centrul de greutate al managementului situaţiilor de urgenţă către autorităţile locale, prin creşterea capacităţii de a răspunde oportun, eficient şi adecvat riscurilor specifice la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale. 

Frecvenţa şi amploarea unor situaţii de urgenţă manifestate în ultimii ani, precum fenomenele hidrometeorologice periculoase sau incendiile de vegetaţie au dovedit uneori că, fără sprijinul şi implicarea comunităţilor locale, forţele profesioniste nu dispun de efective şi tehnică suficiente pentru a gestiona eficient şi a înlătura în timp oportun efectele acestor situaţii de urgenţă. 

De altfel, constituirea serviciilor voluntare şi private pentru situaţii de urgenţă, ca structuri de răspuns adecvate, prin intermediul cărora să se reducă timpul de intervenţie în situaţii de urgenţă, este o măsură asumată de statul român prin Strategia Naţională de Protecţie Civilă, pentru realizarea obiectivelor prevăzute în strategia de securitate naţională precum şi a obiectivelor în domeniu ale Uniunii Europene din care România face parte. Ceea ce înseamnă că, în cazul unor situaţii de urgenţă, un român sau un francez sau un neamţ sunt salvaţi conform aceloraşi strategii puse la punct la nivel european.