În data de 12 mai 2007, la orele prânzului, Anton Neacșu, Toni cum îi spun prietenii, cu vârsta de nouă ani, a fost călcat de o mașină pe când mergea cu bicicleta pe stradă.
Șoferul a șters-o de la locul accidentului, bazându-se pe faptul că în Pantelimon șmecherii fac legea. 55 de zile de internare a necesitat Toni pentru a se reface cât de cât. A rămas cu sechele pentru toată viața.
Sechele pe viață
A purtat doi ani de zile un corset medical și se chinuie și astăzi, ca și în ziua de după accident. Corsetul medical i-a rămas mic, și mama lui, Georgeta, nu poate susține financiar costurile de recuperare și nici să cumpere un alt corset. Au trecut de atunci cinci ani, și văzând că deși este indicat făptașul accidentului nu se întâmplă nimic, Georgeta Anton a făcut greșeala vieții ei: s-a dus să se plângă la OTV. Imediat a chemat-o marele primar Ivan, mareșalul Pantelimonului, la raport.
“Ce ai căutat la OTV?”
Spune femeia că a fost întrebată de primar ce a căutat la OTV, amenințată pe față și lăsată fără replică, sau speranță, de acest Ivan cel Groaznic care de patru ani de zile împrăștie teroarea în Pantelimon. În scurt timp a rămas fără un loc de casă, dat în compensație de Primărie pentru unul mult mai bun, făcut cadou de edili la un interlop. Amenințări cât cuprinde, fără pic de speranță, fără pic de ajutor. Ivan cel Groaznic a preferat, ca deobicei, să aplice metoda intimidării și a batjocurii, în loc să fie, cum spune fișa postului, un om care, vremelnic aflat la Primărie, să își ajute concetățenii.
Mizeriile au continuat sub forme multiple, culminând cu o factură pentru apă și canalizare, pe care o redăm în facsimil, prin care i se solicită plata a 11 metri cubi de apă potabilă, și tot atâția deversați la canal. Un nimic, puțin peste patru sute de lei.
Apa de aur
În așa-zisul oraș unde este șerif Ivan metrul cub de apă este chiar mai scump decât în București, aproape 30 de lei. Georgeta Anton are un singur robinet, în curte, și nu pricepe de unde atâta consum, dacă nu are piscină. Nici într-un an de zile nu ar reuși să consume în realitate atâta apă. Este doar una dintre metodele folosite de Marian Ivan pentru intimidare.
Canarul
galben
Dealtfel, de când a trecut la PNL, de la PDL, Ivan și-a dat arama pe față: Primăria s-a umplut de interlopi care se duc să cumpere voturi pe bani chiar înainte de a începe Campania electorală, buticarii sunt puși să cotizeze la pușculița (de fapt ditamai seiful) de campanie electoral al lui Ivan, și cine nu este cu el, rămâne ori fără teren, ori fără casă. Apucături de ciocoi portocaliu, revopsit la mare repezeală în galben-canar.
PARERILE LOCUITORILOR DIN PANTELIMON
De trei ani de zile am făcut canalizare pe banii noștrii. Tot de atunci ne-am rugat de primar să facă legătura la sistemul de canalizare. Acum o lună am vorbit cu el, la biserică și mi-a promis că se rezolvă. Nu s-a rezolvat nimic. Cel mai grav este că nu are capac, am improvizat noi ceva, dar se joacă pe-acolo copii, pe stradă și ne este frică să nu se întâmple vreo nenorocire.
Constantinescu Maria, 74 de ani, strada Macului
Dacă trebuie să mă duc la spital trebuie să dau doi lei la maxi-taxi. Patru lei numai ca să ajung în oraș. Eu nu îmi permit , nu am acești bani. Nu am primit nici un fel de ajutor, absolut nimic, de la Primărie. Nici bani de lemne, nimic. Comuna arăta mai bine acum 22 de ani. Măcar erau pomi și asfalt.
Decu Lorin, 82 de ani, strada Mioriței
Sunt născută și crescută aici în Pantelimon. Constat cu amărăciune că în loc să evolueze, totul se degradează. În patru ani de zile actualul primar nu a făcut decât două ronduri de plastic, unul în centru și cel din Biruinței, spre Cernica. Știți că la Poliție există un puț de adâncime, la 300 de metri? Apă plată practic. Și noi plătim mai mulți bani decât în București pentru o apă infectă. Sunt multe de spus. De la cum și-a asfaltat primarul doar până la el în poartă, în timp ce alte străzi figurează ca fiind asfaltate și nu sunt nici măcar pietruite, până la cum s-a făcut totul pentru cei din anturajul lor.
Ciocănău Cornelia, 45 de ani
Pe strada unde stau eu firele de curent trec dintr-o curte în alta. Pe la noi nu i-au mai ajuns stâlpii la primar, deși pe alte străzi a pus câte doi, câte doi, ca pe Viilor de exemplu. La noi pe stradă nici apă și canalizare nu avem, ca să nu mai spun că sunt maldăre de gunoaie, neridicate de ani de zile.
Predescu Zamfira, 52 de ani, strada Tisei
Strada mea apare la primărie că are asfalt pe ea. Veniți să vedeți ce cratere sunt acolo. Nici piatră nu a pus măcar! Și dacă te duci la primar să reclami ceva, te ia la înjurături. Singurul care m-a ascultat este fostul viceprimar, Caju, care a luat măsuri concrete când am reclamat ceva. Plătesc impozite peste impozite. Și pentru ce? Anul trecut am plătit 67 de lei, anul ăsta 370. Dă-l încolo de impozit, că doar este același teren și aceeași casă, nu au crescut de la un la altul…
Archir Maria, 56 de ani, strada Măghiranului
Nu s-a făcut nimic de patru ani de zile. Totul este sub orice critică. Fără apă, fără canalizare… Cică suntem oraș. Nu-mi este frică să o spun, pentru că așa nu se mai poate.
Ionică Marius, 35 de ani, Intrarea Vișinilor
Nu-mi convine nimic, pentru că nu s-a făcut nimic!
Buzatu Emilia, 56 de ani, strada Mioriței
Avem pe stradă canalizare și guri de canal. Dar capace nu. Oricine merge noaptea pe-acolo, mai ales că strada nu este luminată noaptea, riscă să își frângă gâtul. Și-așa, este vai de ea de stradă: spartă, ruptă, când plouă nu ieși fără cizme de cauciuc. Și apă avem, dar nu bem din ea, nu este bună, faci pântecăraie.
Brădeanu Florica, 73 de ani
La noi pe stradă au tras gaze. Canalizare nu. Câteodată spun că ne trebuie barcă să ieșim la șosea. Oricum, decât cu transportul ăsta, mai bine cu barca…
Baciu Rodica, 58 de ani, intrarea Biruinței
În primul rând vreau rampă pentru persoane cu handicap la primărie. Eu nu pot să urc. Este instituție publică și ar fi normal să aibă. În al doilea rând, mijloacele de transport în comun. Eu nu îmi permit să plătesc biletul de trei de lei. Ar trebui să existe, cum era, autobuze RATB. Drumurile care figurează ca asfaltate și ele nu sunt, cum este pe Cetinei, Crinului, toată acea parte. Unele nici nu au canalizare. Am rude care stau acolo. Aș vrea să existe un spațiu de recreere, chiar și pentru persoanele cu handicap, sau pentru pensionari. De iluminatul public nici nu mai vorbesc. La lemne, la soacră-mea, având în vedere că suntem două case în curte, nu ne-a dat. Ar trebui măcar din impozitul de la casă să ne reducă..
Chivu Carla, 35 de ani, strada Drumul Gării
