Alegerile locale au trecut. Au fost, cel puţin în prima parte, trecute în planul al doilea al atenţiei publicului de evenimentul înlocuirii de la putere a PDL cu USL. Pe lîngă aceasta, chestii destul de interesante. Legea alegerii primarilor într-un singur tur, votată acum un an de către majoritatea PDL, a creat un avantaj substanţial pri-marilor aflaţi în exerciţiu, voturile celor nemulţumiţi de administraţia în funcţie divizându-se între mai mulţi contracandidaţi. De aici, strategia aleasă de covârşitoarea majoritate a primarilor în funcţie: refuzul oricărei confruntări cu ceilalţi candidaţi. Pe lângă faptul că i-a scutit de întrebări incomode, strategia a avut avantajul să accen-tueze, în ochii electoratului, faptul că a fost o luptă oarbă, fără culoare politică. Nimic de zis, la urma urmei există libertatea fiecărui candidat de a-şi alege cea mai efica-ce strategie. Din punctul de vedere al relaţiei cu electoratul, lucrurile nu-s la fel de clare. Fiecare candidat reprezintă o parte, mai mică sau mai mare, a cetăţenilor urbelor. Pentru candidatura unora au semnat sute, mii sau zeci de mii de oameni.
A ignora voturile primite de ceilalţi candidaţi înseamnă a desconsidera o parte însemnată a cetăţenilor care te plătesc şi al căror primar eşti şi vrei să mai fii. O egală desconsiderare este arătată şi propriilor votanţi, pe care îi tratează ca pe un bun captiv. Din păcate, posturile de televiziune, care ar trebui să asigure cadrul unor ase-menea dezbateri, au acceptat acest joc laş atunci când au tratat diferenţiat pe unul dintre candidaţi, cu care au organizat emisiuni separate. Toate acestea se petrec sub ochii îngăduitori ai CNA. Rezultatul a fost previzibil. Un electorat destul de dezinteresat şi dezgustat, de campania electorală. În felul acesta se fac jocurile celor aflaţi la putere, care nu sunt obligaţi, nici măcar o dată la patru ani, să dea socoteală celor pe care îi reprezintă.
