Curtea Constituțională a decis: Băsescu rămâne la Cotroceni. Piratul scapă pentru a doua oară de spectrul demiterii și se pregătește să ia din nou în mâini cârma corabiei, spre disperarea și frustrarea celor care l-au vrut debarcat. Băsescu, însă, nu a câștigat. De fapt, în urma acestui război nu există învingători. Toate părțile impli-cate au avut numai de pierdut, alături de întreg poporul român. Acum, postbellum, fiecare ar trebui să tragă linie și să-și facă bilanțul. Băsescu ar trebui să se așeze strâmb pe fotoliul de președinte și să cântărească drept câtă legitimitate și câtă credibilitate mai are, după ce șapte milioane și jumătate de români au vrut să l “ejacule-ze”, vorba unui clasic în viață. Totuși, reîntoarcerea Piratului la Cotroceni pare să i fi dat PDL o gură de oxigen. Partidul, în frunte cu Buldogul Blaga, pare să se mai în-tremeze. Liderii contestați s-au retras în linia a-II-a și cum alegătorul român are memoria scurtă, PDL dă semne că ar fi revenit pe linia de plutire. La rândul său, USL a ieșit destul de șifonat din toată acestă tevatură. Antibăsiștii sunt foarte dezamăgiți de modul în care coaliția a gestionat întreaga afacere și mulți se gândesc ca la alege-rile generale să nu se mai prezinte la vot. Dar cel mai “smotocit” din această confruntare a ieșit PNL. “Mulțumită” prestației sub orice critică a președintelui interimar. Este evident, al lu’ Căcărau a dat cu mucii în fasole rău! Niciodată nu mi-a fost dat să aud atâtea enormități, în doar două luni, de la un om politic care se visează președintele țării. Niciodată nu am văzut atâta lipsă de bun simț diplomatic de la un politician a cărei funcție, temporară, era tocmai aceea de a reprezenta țara în relațiile internaționale. Antonescu a reușit să-și creeze în acest scurt răstimp o imagine de naționalist ușor cam isteric. Discursurile și declarațiile sale au amintit de dia-tribele lui Ceaușescu împotriva imperialismului american și putredei civilizații occidentale. În aceste condiții, șansele Căcărăului de a câștiga alegerile prezidențiale peste doi ani sunt nule.
Dar să aruncăm o privire către viitor și să încercăm să facem previziuni asupra modului cum ar putea evolua viața politică românaescă. S-ar putea ca, după ce își va linge rănile, haita uselistă să se năpustească din nou asupra lui Băsescu, încercând o nouă suspendare, urmată, evident de un nou referendum. Întreprinderea mi se pare din start sortită eșecului, având în vedere lehamitea de care a fost cuprins electoratul și nu ar face decât să scadă și mai mult popularitatea șubrezită a coaliției. De acest fapt ar putea profita PDL, care, dacă își trage pe linie moartă liderii contestați și aduce în prim plan câteva fețe noi, mai credibile, ar putea sălta cu câteva procen-te la scrutinul din toamnă. Totodată, președintele Băsescu, pentru a nu mai da apă la moară USL, ar trebui să se transforme din președinte – jucător în președinte – spectator, urmărind detașat din fotoliul prezidențial până la finalul mandatului său circul politic dâmbovițean. O posibilă evoluție a situației din sânul USL ar putea fi de-strămarea acestei struțocămile politice înainte de alegerile generale. Se pare că liderii PSD analizează serios această variantă, luând în calcul faptul că PNL, “grație” președintelui său, a devenit o piatră de moară pentru partid. PSD, candidând de unul singur la generale, are mai multe șanse fără ghiuleaua PNL legată de picior, având în vedere că, paradoxal, în vremuri de criză electoratul votează cu stânga. O forță politică nouă, cu șanse reale, se prefigurează a fi Inițiativa Civică de Centru Drepta, creația lui Mihai Răzvan Ungureanu, pupilul lui Traian Băsescu. Acest partid se va prezenta la alegerile din toamnă ca fiind o grupare politica neprihănită și ar putea fi susținută mai ales de intelectualii de dreapta, dar și de alegătorii dezamăgiți de prestația actuală a politicienilor, alegători care își doresc și altceva decît corupție și bâlci politic. În fine, se zvonește că prin “subteranele” PNL ar avea loc regrupări de trupe și că tot mai multe voci se aud pe la colțuri cerând revenirea lui Tăriceanu la condu-cerea partidului. Ar fi, spun aceste voci, singura soluție ca PNL să nu se ducă de râpă și să calce pe urmele PNȚ-CD. Oricum, viitorul le va lămuri pe toate, vorba ’ceea, „’om trăi și ’om vedea”.
