Să fii ușor de recunoscut, chiar când nu ești privit
Ştiţi şi voi că la şes, zarea pare mai îndepărtată ca oriunde. În întinderea câmpiei, orizontul pleacă dincolo de privire. La Ciorogârla, îţi opresc ochii un pârâu şi oarece păduri învecinate. Satul Dârvari îi aparţine. Împreună, au aproape 6 000 de suflete, iar mai puţin de jumătate sunt tineri.
La Dârvari trăiesc şi 230 de romi. Însă acolo nu e “ţigănie”. Casele noi, frumoase, arată bine. Le-am văzut. Nu sunt ca palatele cu briz-brizuri răsărite prin alte locuri. Oamenii trăiesc liniştit. Mulţi navetişti. Iar dacă primarul, în condiţii rele și la necaz a propăşit urbea, atunci e omul celor mai mulţi din comună.
Dincolo de privire, Bucureştiul stă la 18 km. E la orizont ? Da. Şi la un pas de ei.
„Dacă o frânghie are un capăt, atunci are precis încă unul”
E o Lege a lui Murphy. Dar, vom vedea mai încolo că, în cazul primarului Niculae Victor ironia enunţului s-a transformat într-o realitate politică. Urâtă.
Când a pornit în primul mandat la Ciorogârla (2004-2008) omul avea oarecare teamă. Să nu înşele aşteptări. Şi a fost bine. Datorită lui, dar şi sprijinului masiv dat de Consiliul Judeţean Ilfov, pe atunci sub culoarea PSD. “În 2004 nu găseai aici un metru de asfalt. Nu tu lumină, nu canalizare. Nimic. Pe lângă alte forme de ajutor, fondurile repartizate de CJI pentru proiectele comunei au atins suma de 4 600 000 de lei”, spune Niculae Victor. Premisele încrederii pentru treaba bine făcută erau solide.
A urmat realegerea lui la primărie, în mandatul din 2008-2012.
E, “acum începe pocinogul”, zice el. “Cristache Rădulescu a devenit preşedinte al CJ Ilfov. Eram de aceeaşi culoare politică. L-am susţinut bucuros pentru alegeri cu tot ce am putut, ca pe un coleg, cu eforturi şi bătut din poartă în poartă. „Votaţi-l preşedinte pe Cristache Rădulescu ! Vom schimba în bine comuna”!
Dar, surpriză neagră! După ce a fost ales, nici măcar nu mi-a mai răspuns la telefon, oameni buni. Vă daţi seama?”, adaugă primarul furios.
Trădat. Dar și dispreţuit!
Înşelătoria a urmat constant. „N-am primit un ban. Dom’le, un leu… Ăsta e adevărul! Bătaie de joc. Rău de tot! Mă rugam de el: Hai să facem, bre, şi drumul judeţean. Că e vai de mama lui. Nimic! Dispreţ total”.
În 2009, Cristache Rădulescu a catadixit să vină aici, la Ciorogârla. A rămas uimit de condiţiile jalnice din primăria veche.
”M-a chemat pe 13 martie 2010 la dânsul şi mi-a ordonat să încep proiectarea unui sediu nou. Mi-a promis finanţare. Mi s-a aprins speranţa. L-am ascultat. Când am început construcţia aveam 360 de mii de lei. Bani din bugetul nostru, al comunei. Rămânea ca ulterior să ne ajute cu fonduri. Apoi nimic. În 2010 m-am dus cu demisia la el. I-am zis: «Dom’le, îţi bati joc de mine, de noi toţi? Unde sunt banii promişi»? Zile în șir, am sunat în gol la telefon.
Am terminat primăria numai din resurse proprii.
Asta am făcut”.
Cu șoarecele pe picior
„Mi-aduc aminte că eram în birou, în primăria veche şi mi-a urcat un şoarece pe picior. Trecuse de pantof, pe cuvânt de onoare ! Mizeria și ambiția
m-au îndârjit să termin primăria asta mare. Eu ca eu, dar comuna cu ce-a greşit?” În tot răul, un lucru tot a fost bun. De fapt, oamenii şi-au dat seama. Că partidul căruia îi aparţii e pe locul doi în priorităţile lor. Cu primarul însă, rămâi. Dar și cu ce rămâne după el. Din cauza asta, în 2012 n-a mai vrut să participe la alegeri. Simţise pe pielea sa umilinţa, bătaia de joc a lui Cristache Rădulescu. „Renunţasem. Pregătisem un băiat să ştie cum stau lucrurile și gata!”, spune primarul.
Omul dă tonul
Niculae Victor afirmă că s-a răzgândit, numai după ce-a aflat că intră Marian Petrache la Consiliul Judeţean. Asta l-a făcut pe primar să-și schimbe şi culoarea politică. „Mi-a fost jenă un pic de oameni, dar ei nu au votat partidul, ci omul. Au ieşit aproape 70% dintre ei la vot şi am obţinut 62,3%. Am mare nădejde în dl. Marian Petrache. Lasă că-l cunosc de mult, din 1992. A câştigat ultimele alegeri cu sloganul: «Ceea ce ei promit, eu pot să fac». Şi știu ce poate. Ştiu și că se va ţine de cuvânt, că va sprijini comunele cu bugete foarte mici. Aici suntem noi. Nu e laudă sau flatare. E vital. Sunt foarte multe de făcut, că prea şi-au bătut unii joc de necazurile noastre. Punem noi lucrurile la punct”, decide el.
Orice e “mai târziu” devine “prea târziu”
Aşa se întâmplă şi cu proiectul lucrărilor de canalizare, cuprins pe 24 de luni. Peste tot, șantier. Comuna seamănă pe alocuri cu un front tăiat de tranşee, răscolit de bombe. Grija cea mare sunt banii. Trebuie şi mulţi şi bine gospodăriţi.
Primarul speră să prindă şi un al doilea proiect, pentru că pe cel de acum, foștii județului “…l-au făcut prost. Merge reţeaua 1 km, se întrerupe pe distanța a două case, apoi pleacă din nou. Firma care-l execută zice:”Aşa e întocmit, aşa-l lucrăm”. Avem în schimb promisiunea d-lui Petrache că se va face şi o a doua finanţare pentru canalizare. Pentru anii 2014-2020. Deocamdată, cam 70 % din treabă e făcută”.
Apa plată de la robinet
Lucrările sunt mai avansate aici. Procentul? 80%. Se lucrează la staţia de epurare şi pompare. Sunt gata 19,8 km de conducte. Am înţeles că e singura staţie din ţară care face totul: clorinează apa, o filtrează, o pompează. Totul automatizat. Finalizarea va fi anul viitor, în iunie. ”Am forat trei puţuri, la 190 de metri adâncime. Măsurați de mine. Chiar vă rog să luaţi o sticlă cu apă şi s-o comparaţi cu cea plată, din magazine. Când au venit cei de la controlul sanitar să facă teste, am pus o sticlă şi de la fântâna noastră. A ieșit super la analize. Chimic, e mai bună decât cea din comerţ. S-o vedeţi şi ce limpede e”, încheie Niculae Victor.
