În culturile de rapiță din sud-vestul țării a fost depistată prezența dăunătorului Ceutorhyncus napi. Prin urmare, specialiștii recomandă urgent tratamentul cu insecticid, în toate culturile de rapiță din țară.
Adultul de Ceuthorynchus napi are o culoare neagră-cenușie și atinge o lungime de 3,6-4,0 mm. Elitrele prezintă striuri longitudinale înguste iar între striuri se găsesc 3-4 rânduri de perișori scurți și fini. Larva are o culoare alb gălbuie, de tip apoda eucefala. La dezvoltare completă are 3-4 mm, cu o capsulă cefalică chitinizată de culoare brun-gălbuie și protuberanțe cu perișori. Gărgărița iernează ca adult în stratul superficial al solului de la baza plantelor. Începând cu lunile martie-aprilie, când temperatura depășește 9 grade Celsius, după perioada de zbor hrănire și copulație, femelele își depun ouăle în măduva plantelor de rapiță. Acestea depun, în această perioadă, 60-150 de ouă în zona vârfului tulpinii principale, sub butonii florali, sau în lăstari cu tulpini de 40-50 cm. Incubația dureaza 6-20 zile, în funcție de factorii climatici. Primele larve apar la sfârșitul lunii aprilie și ajung la dezvoltarea completă după 30-40 zile. Cele mai multe larve se vor afla situate în ramificațiile laterale ale tulpinilor. La dezvoltarea completă, în lunile mai – iunie, larvele migrează în sol la 5-6 cm adâncime. Acolo larvele se transformă în pupe, apoi coconi, iar după o lună apar adulții, care rămân în estivație până la sfârșitul toamnei, când părăsesc coconii nimfali și urcă la suprafața solului unde intră în hibernare. Seceta este cea care poate limita înmulțirea în masă a dăunătorului.
Adulții rod perforațiile marginale ale limbului foliar și vârful tulpinilor. Larvele sapă galerii în măduva tulpinilor, ceea ce provoacă deformarea și răsucirea acestora. Plantele atacate ramifică bogat, se opresc din dezvoltare. Ele nu mai formează silicve, sau acestea sunt seci ori cu semințe de slabă calitate. Pagubele pot ajunge între 50 și 100%.
Combaterea dăunătorului
1. Metode agrotehnice preventive: Pentru reducerea populațiilor vor fi evitate terenurile cu exces de umiditate, de gunoi de grajd sau îngrășăminte cu azot, fosfor. De asemenea, se recomandă semănatul la distanță de solele cultivate anterior cu rapiță și folosirea hibrizilor cu perioadă scurtă de vegetație și cu înflorire precoce. Un rol deosebit în limitarea dăunătorului îl pot avea speciile entomofage Thersilochus fuivipes și Phania trimaculata.
2. Metode chimice: Combaterea chimică se recomandă când se înregistrează apariții în masă, înainte de depunerea pontei, cu produse ca: Decis Mega 50 EW 0,15 l/ha, Karate Zeon 0,15 l/ha, Lamdex 5EC 0,2l/ha, Nurelle D50 0,4 l/ha, Mavrik 2F 0,2l/ha.
