Nașterea Maicii Domnului, sărbătorită pe data de 8 septembrie, reprezintă prima sărbătoare a anului bisericesc. După cum bine știm, Biserica noastră Ortodoxă a rânduit ca anul bisericesc să înceapă pe 1 septembrie și să se termine pe 31 august. Există aici o ordine cronologică a sărbătorilor și a evenimentelor care s-au petrecut de-a lungul istoriei bisericii și a mântuirii neamului omenesc.
Preot Ion Ciucă, parohul Bisericii Izvorul Tămăduirii din Roșu, Chiajna
Biserica a rânduit ca cinstirea Maicii Domnului să se facă la începutul anului bisericesc deoarece Maica Domnului are o însemnătate aparte în istoria mântuirii neamului omenesc. De aceea, Biserica ne îndeamnă să cântăm astăzi, astfel: „Astăzi s-a făcut începutul mântuirii noastre.” Nașterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu este cel dintâi pas spre împlinirea planului divin al mântuirii neamului omenesc, vestind astfel, după cum a-ți auzit și din troparul sărbătorii: „bucurie la toată lumea.” Întrucât păcatul omenesc a intrat în lume printr-o femeie, prin Eva, tot printr-o femeie, prin Sfânta Fecioară Maria, Dumnezeu a rânduit să revină harul și mântuirea, fiindcă așa cum spune Sf. Ap. Pavel, „ numai Hristos – noul Adam – care avea să se nască din ea, adică din femeie, putea să alunge păcatul și să aducă prisosință harului.” (Rom. 5, 20). Prin viețuirea ei curată, prin trăirea ei aproape de Hristos, prin virtuțile care i-au împodobit viața, credința, nădejdea, iubirea, smerenia, ascultarea, și bunătatea, ea este modelul cel mai desăvârșit al virtuții în lume pentru creștini.
Fecioara Maria, mai cinstită decât toți sfinții îngeri
Sărbătoarea aceasta este zi de bucurie pentru toți creștinii. După sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos nu este o altă naștere pe pământ de la care să se reverse o mai mare bucurie decât de la nașterea Maicii Domnului. Se bucură toți creștinii că zorile mântuirii se arată în acest praznic. Pentru rolul însemnat pe care-l are Sfânta Fecioară Maria în actul mântuirii oamenilor, ea se bucură în Biserica noastră și în inimile credincioșilor, de un cult deosebit, de o supracinstire și supravenerare, fiind socotită „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”, adică de toți sfinții îngeri.
Praznicul care ne arată că Dumnezeu ne ascultă
În afară de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, Biserica noastră a așezat în cinstea sa și alte sărbători, având toate, istoria și semnificația lor, precum: „Intrarea în Biserică, Buna Vestire, Adormirea.” La fiecare din aceste praznice, învățăm lucruri folositoare pentru mântuirea sufletelor noastre. Iar la praznicul Nașterii Maicii Domnului învățăm că rugăciunea stăruitoare, așa cum a fost a sfinților ei părinți Ioachim și Ana, a căror pomenire o facem pe 9 septembrie, este ascultată de Dumnezeu, care unde voiește, se biruiește rânduiala firii, căci la Dumnezeu toate sunt cu putință. În Biserica Ortodoxă nu puțini sunt cei ce poartă numele Maicii Domnului, și foarte multe sunt bisericile ce se află sub ocrotirea Maicii Domnului, având ca hram unul din praznicele care o cinstesc pe Maica Domnului.
Rugăciunea Maicii Domnului
Sărbătoarea Maicii Domnului ne apare nouă, nu numai ca un rod al rugăciunii stăruitoare, ci și ca o mare bucurie duhovnicească, adusă de Dumnezeu oamenilor la vremea hărăzită de el. Cu acest înțeles ne îndeamnă Sfânta Biserică să cinstim această sărbătoare, preamărind-o pe Sfânta Fecioară, care este mijlocitoarea noastră pe lângă iubitul său Fiu, Cel ce S-a jertfit pentru mântuirea oamenilor, și împreună cu Sfânta Biserică, să zicem și noi:
„Se cuvine ca nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare și omorând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”, viață pe care cu toții să dorim a o dobândi, prin rugăciunile Sfintei Născătoare de Dumnezeu, acum și în vecii vecilor. Amin!
