Hram la Ciolpani de Sf. Maria Mare
Mănăstirea Țigănești închinată Maicii Domnului s-a umplut de lumină sfântă vineri, pe 15 august. Slujitorii așezământului monahal, un sobor de preoți cu har și credincioșii locului au adus cinstire, mulțumire și recunoștință Preacuratei Fecioare Maria, cu prilejul hramului.
Deși, Biserica a prăznuit Adormirea Sf. Fecioare, vineri, Maica Domnului a reînviat în inimile creștinilor ortodocși din toate colțurile țării. Mănăstirea Țigănești din Ciolpani, lăcaș închinat mamei Mântuitorului, găzduiește o oază de liniște și duhovnicie. Ca în fiecare an, sute de credincioși din toate zonele țării, au venit cu evlavie să-și purifice sufletele la locul sfânt, unde Maica lui Dumnezeu face minuni. Cu mic cu mare, mai mult sau mai puțin împovărați de greutăți, enoriașii extrem de atașați de așezământul monahal, au luat parte cu bucurie la rugăciunile și slujbele săvârșite de clerici. Cu aleasă prețuire, toată suflarea a rostit în tihnă
rugăciuni de mulțumire și deosebită recunoștință pentru bunătățile primite de-a lungul timpului de la Sf. Maria, cea care a fost mai cinstită, mai protectoare și mai ajutătoare decât toată făptura.
Clericii și enoriașii s-au asemănat cu îngerii
La Țigănești, preoții și maicile ce viețuiesc în sfântul lăcaș, le-au împărtășit încă o dată vocația lor duhovnicească. În chip deosebit, soborul în frunte cu preotul Cristian Burcea, protopopul Protopopiatului de Ilfov Nord a săvârșit o slujbă frumoasă, grandioasă. Prin minunatele cântări creștine care au adus laudă Maicii lui Dumnezeu, clericii și enoriașii deopotrivă s-au asemănat cu îngerii. Și totul în jurul lor s-a umplut de lumină, iar Preacurata cu mâna-I sacră le-a adus liniște și mângâiere.
Mănăstirea de maici de la Ciolpani a trecut prin multe încercări în cei peste 200 de ani de existență. De fiecare dată, Sf. Maria a protejat lăcașul și viețuitoarele de aici. “Comoara de preț a Mănăstirii este Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. (…) O minune s-a întâmplat la data de 13 august 1949, la un depozit de lemn de la Ocolul Silvic, care aparținea Palatului Scroviștea aproape de intrarea principală în mănăstire, depozitul a luat foc. Vântul bătea și focul se întețea. Au început să se desprindă scânduri cu jar și se îndreptau spre mănăstire. Maicile îngrozite au ieșit cu icoana, au plâns și s-au rugat. Și minune! Lemnele cu jar care se desprindeau au trecut peste mănăstire în sat, unde din nefericire au ars 42 de case, rămânând neatinse Biserica satului și casa unui creștin.”
