Reabilitarea Bisericii Sf. Nicolae, de la Monumentul Eroilor
“Acest vechi lăcaş de cult, din secolul al XVII- lea, ajunsese într-un grad ridicat, de degradare. La început, au fost mai multe variante de lucru. Ne-am gândit să construim o biserică nouă, lângă cea existentă. Dar opţiunea asta n-a fost agreeată de locuitorii noştri. Şi a rămas valabilă soluţia reabilitării celei vechi.
Biserica de la Monumentul Eroilor păstrează şi astăzi catapeteasma, pe care e înscris anul ridicării ei – 1694. Deci, datează din timpul Domniei Sf. Constantin Brâncoveanu, în Ţara Românească (1654-15 august 1714)”, spune Adrian Budeanu, primarul din Clinceni.
Luna trecută, au început lucrările de reabilitare, modernizare şi extindere a bisericii din parohia Sf. Nicolae, a satului Clinceni. Valoarea lucrărilor este de 480.000 de lei. Proiectul este susţinut şi finanţat, integral, din bugetul Consiliului Local, Clinceni. Lucrările de pictură interioară vor fi executate de meşteri enoriaşi din zonă. Mulţi dintre ei vor avea de pictat câte un sfânt, al lor.
Practic, biserica va fi reconstruită
Oamenii care supravegheau, de mult timp, starea lăcaşului de cult au fost surprinşi când au descoperit în ce hal de stricăciune se afla. De aceea, părţi întregi din clădire au fost înlăturate, la propriu. Solul pe care a fost ridicată e nisipos, iar fundaţia ei e din cărămidă, structură greu încercată de vremurile seculare. Lucrările de consolidare, presupun o nouă fundaţie şi stâlpi de rezistenţă, din beton armat. Acoperişul va avea o structură din lemn cu şarpantă, peste care vor fi montate plăci din tablă argintie, strălucitoare. În plus, în partea din spate, construcţia ei se va extinde cu cel puţin 40 – 50 mp.
Zilnic vin aici, la chemarea epitropului Aurel Dragnea şi a preotului, 30-40 de oameni, bărbaţi şi femei care îşi oferă ajutorul echipelor de constructori. Ori de câte ori a fost nevoie de mai mulţi dintre ei,
n-au pregetat să vină pe şantier şi să muncească, pentru ridicarea bisericii lor, ca nouă. Taie iarba, aranjează uneltele, cară molozul cu roabele, în circuit constant, sortează şi aduc cărămizile cât mai aproape, la îndemâna celor care au nevoie de ele, sau le depozitează în vrafuri, în locuri bine alese, să nu încurce lucrul, pe şantier.
Oamenii dau zor. Au decis ca până la 1 noiembrie, bisericii să-i fie montat acoperişul. Asta, pentru ca lucrările interioare să se poată desfăşura, în bună lege. Iar anul viitor, prin vară, clădirea ei va fi finalizată până la ultimul detaliu, la cheie, în deplină funcţionalitate liturgică.
Oamenii frumoşi şi drepți ai credinţei
Dumitra Sandu: “Am 69 de ani. Am fost muncitoare. Sunt de la Novaci, dar am 52 de ani de când trăiesc în Clinceni. Am venit aici să muncim la cărămizi, pentru că părintele nostru şi biserica au nevoie de noi. Dar asta e plăcerea sufletului meu. Unde să-l las eu, dacă nu la biserică”?
Ioana Mihale: “Am tot 69 de ani. De când m-am născut, trăiesc în Clinceni. Sunt obişnuită cu munca. Azi la cărămizi, mâine la cărat moloz. Dar aici, treaba e ceva… în cu totul alt fel”.
Gheorghe Simion: “Sunt născut, crescut aici, în comuna asta. Am 67 de ani. Am o familie foarte numeroasă. Suntem 11 fraţi, am o droaie de nepoţi şi strănepoţi. Tatăl meu a fost şi el epitrop. Aşa am preluat eu simţirea tradiţiei.
Cu frica de Dumnezeu şi alături de biserică”.
Marin Oprea: “Sunt de aici, de când mă ştiu. Am fost lăcătuş mecanic. Acum, am 76 de ani. Am fost întotdeauna alături de biserică şi primărie. Preotul şi primarul nostru sunt oameni deosebiţi. Aşa cum se îngrijesc ei de noi, la fel trebuie să răspundem şi noi. Satul şi sufletele noastre sunt totuna, de-o fiinţă, cum ne zicea dascălul nostru, la şcoală”.
Vasile Cristea: “Sunt născut în Moldova, la Iaşi. De 25 de ani, locuiesc aici. Am fost mecanic, în energie. De ce sunt aici? Pentru că vreau să o văd din nou în picioare, cu tot patrimoniul ei vechi”.
Aurel Dragnea, epitropul bisericii: “Sunt un localnic al Clinceni-ului. Socrul meu a fost timp de 40 de ani epitrop, aici. Credinţa mea e totul. Iar biserica aceasta e templul Domnului nostru. Nu voi avea pic de linişte, până când lăcaşul nostru sfânt nu va arăta ca un pahar”.
