Răspunsul este la mintea cocoșului: lui Victor Ponta și baronilor PSD. Altfel nu se explică de ce gașca de mai sus nu are decât o țintă: candidatul ACL, Klaus Iohannis. În încercarea acestora de a-l desființa, sus-numiții au scos la înaintare artileria grea. Îi caută nod în papură neamțului, doar-doar vor reuși să-l compromită în fața electoratului, conform principiului lui Don Basilio din piesa lui Beaumarchais, „Bărbierul din Sevilla”: „Calomniați, calomniați, ceva tot va rămâne!”. Răspunsurile lui Iohannis sunt seci. Cele șase case, mult mai puține decât cele ale lui Năstase (15 – valorând peste 9 milioane de euro, conform unei știri din aprilie 2006 a agenției HOTNEWS), sunt locuințe modeste, apartamente sau case săsești, care într-o vreme valorau foarte puțin și mulți sibieni, nu numai Iohannis, au profitat de ocazie și au investit în aceste locuințe. O întreprindere abjectă, nu-i așa?
În privința incompatibilității scornită de ANI, (la îndemnul cui, oare?) neamțul are documente de necontestat, pe baza cărora Curtea de Apel a respins acțiunea ANI. Este vorba de o adresă de la Ministerul Dezvoltării care le cerea, în mod expres, primarilor să facă parte din AGA societăților de apă și canal, din localităților respective. Așadar, Iohannis nu s-a dus de capului lui acolo și nici nu a avut niciun beneficiu de pe urma acestei funcții. În această situație se mai află alte zeci de primari, care au câștigat procesele cu ANI, încât îți vine să te întrebi dacă nu cumva inspectorii agenției sunt tâmpiți, incompetenți, sau sunt folosiți ca arme împotriva adversarilor politici? Ce să mai vorbim de atacul cu privire la religia primarului de Sibiu? Grețos!
La toate aceste demersuri mișelești, Iohannis răspunde cu demnitate. Spre ciuda adversarilor, el nu se lasă atras în mahalaua care caracterizează politica românească. Iohannis nu poate să-și dezmintă spiritul nemțesc, care presupune rigoare, decență, bun simț, corectitudine etc., chiar și cu riscul de a părea, în ochii electoratului, obișnuit cu bâlciul politic dâmbovițean, un candidat slab, ba chiar ciudat, în comparație cu adversarii lui din campanie. Dar Klaus Iohannis este candidatul care tace și face! Face România lucrului bine făcut.
Așadar, ce-l mână în această luptă lipsită de fair-play pe Ponta? Teama că, în turul II, Ponta nu va avea nicio șansă în fața Neamțului care, conform unor sondaje nedate nicicând publicității, îi suflă în ceafă candidatului PSD-PC-UNPR. Calculul este simplu. Dacă premierul se bazează pe, hai să fim generoși, vreo 38% din voturi, în primul tur, în cel de-al doilea, ar mai putea fi ajutat de voturile lui Tăriceanu și Dan Diaconescu, ajungând, din nou cu generozitate, pe la vreo 48-49 la sută. În cazul lui Iohannis, la cele 34-35 de procente estimate (să nu uităm cele 2,2 milioane de semnături) se vor adăuga, fără doar și poate, voturile alegătorilor care votează cu Dreapta, adică cele ale Elenei Udrea, Monicăi Macovei, Kelemen Hunor și Meleșcanu și care îi vor asigura lui Iohannis avansul necesar pentru a câștiga scrutinul final. Iată, așadar, de unde pornește înverșunarea, iscată de disperare, a acestei Stângi „baronice”, dacă pot spune așa, care poate întoarce România în urmă cu 25 de ani.
