La Ciolpani, în cele 4 sate – Ciolpani, Izvorani, Piscu şi Lupăria –  locuiesc, oficial, circa 4800 de persoane, dar, luându-i în calcul şi pe cei care au doar case de vacanţe, sunt 7000 de oameni.  Nici nu e de mirare că, până în luna octombrie, s-au înregistrat deja 60-70 intervenţii la incendii, cărora le-au făcut faţă cu brio angajaţii Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă.

La alarmă, în 2 minute suntem la remiză

Mădălin Constantin Popa este şeful SVSU Ciolpani, angajat aşa cum prevede legea şi mereu la datorie, chiar şi când nu e de serviciu. „Sunt angajat din iunie 2011 şi cred că este locul potrivit pentru mine. Mie îmi place să ajut, sunt activ 24 de ore din 24 şi alături de ceilalţi doi colegi angajaţi ca şi mine, cu carte de muncă, reuşim să ajungem la intervenţii rapid, luăm primele măsuri, pentru ca apoi să preia stingerea incendiului profesioniştii de la ISU Ilfov. Am avut şi cea mai lungă intervenţie, de 27 de ore, s-a întâmplat în 2012, şi a fost nevoie să şi săpăm un şanţ pentru ca focul să nu se extindă. Altfel, până acum, am participat la 60-70 de intervenţii. Incendiile de vegetaţie sunt cele mai dese, cu toate avertizările pe care le facem şi noi, şi primăria. Nu pot să spun că avem mari greutăţi, autospeciala e nouă, există 10 hidranţi, dacă nu este apă la hidranţi, staţia de apă este foarte aproape şi avem cheia de acolo, alimentăm direct de la un puţ făcut cu reducţie specială, pentru noi. De îmbunătăţit? Echipajul, ne-ar mai trebui un servant, să avem serviciu complet, să fim câte doi pe un schimb, dar aceasta este o problemă de legislaţie, care ar trebui relaxată din acest punct de vedere. Avem un grup de voluntari, dar ei sunt la serviciu, nu sunt mereu acasă, căci ei chiar sunt voluntari. Dar, de exemplu, am avut incendiu şi pe 31 decembrie, la o casă, din cauza unui şemineu prost construit. Pe cine să găseşti pe 31 seara? Dar să ştiţi că e o muncă din care satisfacţiile nu lipsesc.  Lumea te respectă, copiii sunt foarte încântaţi când mergem la şcolii pentru prevenţie şi ­exerciţii,  exis­tă acest senti­ment că lumea are nevoie de tine.”

SVSU Ciolpani funcţionează din 2005

Bogdan Cristian Călin, primarul comunei Ciolpani, este foarte implicat în cons­tituirea şi funcţionarea SVSU Ciolpani şi, ascultându-l povestind, se vede că îi place. ­„Ideea de la care am pornit la înfiinţarea propriului serviciu de voluntariat a fost chiar o situa­ţie de urgenţă, un incendiu cu victime, în 2005. Şi nu am putut interveni ­căci nu aveam cu ce. Aveam doar mijloacele rudimentare pe care le are orice primărie: extinctor, cazmale etc. Să intri cu aceste „unelte” la un incendiu cauzat de explozia unei butelii nu e nici măcar un act de curaj, ci de inconştienţă. Aşa că am hotărât în Consiliul local, am făcut apoi un studiu şi un proiect, am aplicat şi am primit finanţare pentru constituirea acestui serviciu. Nu am accesat fonduri europene ci guvernamentale, cu care am realizat remiza pentru pompieri, cu grup sanitar, sală de odihnă, dispecerat şi tot ce trebuie.  S-au cumpărat autospeciala şi dotările aferente: generator, motopompă, aparate de respirat. Totul a fost nou. Avem şi barcă, căci au fost situaţii când a fost singurul mijloc de transport, având în vedere că suntem lângă apă. În 2012, am participat alături de ISU Ilfov la rezolvarea unui caz deosebit şi am reuşit să ne descurcăm onorabil. Am lucrat și eu pe autospecială, am avut o interventie la Piscu. Însă, trebuie să vă spun că toţi cei 11 oameni operativi pentru situaţii de urgenţă au asigurări de accidente şi de viaţă. Este esenţial să ai şi aşa ceva pentru cei cu care te bagi în luptă, ca să spun aşa.”

Ne-ar trebui personal complet

Primarul de la Ciolpani e pasionat, aşa cum v-am spus şi un atent cunoscător al vieţii, pentru care propriul serviciu de voluntariat pentru situaţii de urgenţă înseamnă  atât nelinişte, cât şi linişte. Şi-ar dori şi un ajutor şi povesteşte: „Momentan se lucrează la o ordonanţă care va permite reîncadrarea unor oameni şi sper ca, din ianuarie 2015, să intre în vigoare. Consecinţa? Serviciile agreate, aşa cum suntem noi, vor avea dispecerat şi, implicit, posibilitatea de  a avea formaţiunea completă, măcar la nivel de şoferi, pentru că eu, noi, de aici, putem ajunge foarte repede în primele clipe ale unei situaţii de urgenţă. Ne-ar trebui ca personalul să fie complet, alt­fel ne chinuim şi nu avem performanţa pe care ne-o dorim. Una este să lucrezi cu o persoană care a absolvit nişte cursuri, are o instrucţie în domeniu şi alta este să te bazezi pe cineva care este voluntar 100%. Voluntari, ca număr, cu totul sunt 40 de persoane, printre care toţi medicii de familie, veterinarul, agenţii economici, şeful poliţiei locale şi alţi voluntari. În fine, sunt şi eu implicat, ca primar şi ca om.  Ies cu echipa care este de serviciu şi mă duc cu ei, n-aş putea să stau lângă foc şi să aştept să mă sune şi să-mi comunice ce au rezolvat. Cum totul a fost nou, nu avem cheltuieli decât de întreţinere şi, în fiecare an, prevedem la buget o sumă modică – asemenea bugetului comunei – pentru diverse: schimbarea unui furtun, a unei mufe”.

Eu, Legislativul pentru o zi

Implicarea lui Bogdan Cristian Călin m-a împins să-l provoc la un scenariu ipotetic, în care toată puterea legislativă să fie în mâna lui pentru o zi. „Ce-aş face pentru SVSU? Aş permite consiliilor locale să angajeze şi să-şi motiveze oamenii care lucrează pentru astfel de servicii.  Totuşi, toată lumea lu­crează pentru un salariu: îl plăteşti pe om, dă randament maxim. Nu-l plăteşti, face şi el ce poate.  Noi, aici, avem noroc, dacă pot să spun aşa, pentru că am reuşit să creăm o echipă sudată. Însă, ideal, la nivel de localitate, 4 oameni şi un şef de serviciu ar fi suficienţi.  Pentru că, să nu uităm un lucru: este foarte importantă şi munca de prevenţie şi vă exemplific cu grămezile de lemne strânse pentru iarnă şi aşezate  în jurul coşurilor. Oamenii trebuie lămuriţi că nu aşa trebuie, nu aşa se face, căci sare o scânteie şi iau foc.”

Aplicaţie la şcoală

Și pen­tru a veri­fica partea  de pre­venţie, dar și pentru a asista la o aplicaţie practică, mergem la Școala gimnazială nr. 1 din Ciolpani împreună cu lt.col.  Iulian Ciulu de la ISU «Codrii Vlăsiei», șeful Serviciului de Protecţie, Pregătire și Educaţie Preventivă a Populaţiei și locotenentul George Cășaru. Elena Stan, directoarea școlii a fost de acord pentru un mic exerciţiu și, astfel, eleva de serviciu a trecut pe la fiecare etaj cu un clopoțel și a sunat alarma. Prilej minunat pentru a-i pbserva pe copii cum coboară în șir indian cu mâna pe umărul colegului din faţă „așa cum ne-a spus nenea pompierul”. Adorabili și deschiși s-au așezat într-un mic careu alături de cadrele didactice pentru a recapitula cu locotenent-colonelul Iulian Ciulu toate informaţiile referitoare la situaţii de incendiu și cutremur. Iar părinţii lor ar trebui să răsufle ușuraţi: copiii lor au învăţat ce să facă în situaţii de urgenţă!